Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FILOZOFIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 43 pentru FILOZOFIE.
FILOZÓF , - OÁFĂ , filozofi , - oafe , s . m . și f . 1. Persoană care se ocupă cu filozofia , care studiază și prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei , care are o concepție proprie în domeniul filozofiei ; gânditor . 2. ( Pop . ) Om învățat , priceput în toate ; spec . astrolog . 3. Persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață . [ Var . : filosóf , - oáfă s . m . și
... KANTIÁN , - Ă , kantieni , - e , adj . , s . m . 1. Adj . Care aparține filozofiei lui Kant , privitor la această filozofie
ANTIFILOZÓFIC , - Ă , antifilozofici , - ce , adj . Împotriva filozofiei ; care este nepotrivit cu
... care calcă , fără sfială , regulile moralei , de conviețuire socială și de bună - cuviință ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care trădează , exprimă asemenea atitudini . 2. ( În sintagmele ) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică , care nu recunoaște normele sociale existente și propovăduia o viață simplă și reîntoarcerea la natură . Filozof cinic ( și substantivat ...
DIALÉCTIC , - Ă , dialectici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. ( În filozofia marxistă ) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului . 2. ( În filozofia antică ) Artă de a discuta în contradictoriu , în scopul ajungerii la adevăr . 3. ( În evul mediu ) Logică formală . II. Adj . Care este conform cu dialectica ( I ) sau care o confirmă ; care se bazează pe dialectică ; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii . [ Pr . : di -
... FILOZÓFIC , - Ă , filozofici , - ce , adj . Care aparține filozofiei , privitor la filozofie
HEGELIÁN , - Ă , hegelieni , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se referă la filozofia lui Hegel . 2. S . m . și f . Adept al filozofiei lui Hegel . [ Pr . : - li -
NEOHEGELIANÍSM s . n . Curent fiiozofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec . XIX , care dezvoltă studiul filozofiei lui Hegel . Sau : care preia anumite elemente ale filozofiei lui Hegel . [ Pr . : ne - o - he - ghe - li -
ALEXANDRINÍSM s . n . 1. Ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice , semigrecești , semiegiptene , cu centrul în orașul Alexandria ( sec . III î . Hr . - III d . Hr . ) . 2. Caracterul operei poeților alexandrini ; p . ext . caracterul rafinat , erudit , subtil , ezoteric al artei și filozofiei în perioadele sale de
... ALOGÍSM s . n . Curent în filozofie