Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 29 pentru FUS.

PRÂSNEL

PRÂSNÉL , prâsnele , s . n . 1. Jucărie mică făcută din lemn , din os , din metal , cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană ; titirez , sfârlează . 2. Capătul ( conic ) inferior al fusului de tors , care face ca fusul să se învârtească mai ușor . 3. Partea interioară a fusului morii , fixată într - una din pietrele acesteia . [ Var . : prisnél s . n . ] - Pristen ( reg . " prâsnel " < bg . ) + suf . -

 

TITIREZ

TITIRÉZ , titirezi , s . m . 1. Partea inferioară , de formă conică , a fusului de tors , care , prin greutatea sa , face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform . 2. Jucărie mică făcută din lemn , din os , din metal etc . , în formă de con și cu un vârf ascuțit , care se poate roti pe o suprafață plană ; sfârlează . 3. Bățul de sub coșul morii , care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietrele morii ; hădărag . [ Pl . și : ( n . ) titirezuri ] - Et .

 

TOARCE

TOÁRCE , torc , vb . III . 1. Intranz . și tranz . A trage fire dintr - un caier și a le răsuci cu mâna și cu ajutorul fusului , pentru a obține fire care pot fi țesute ; a forma fibre textile cu ajutorul unor mașini speciale . 2. Intranz . ( Despre pisici ) A produce un sunet continuu , asemănător cu sfârâitul fusului ( când cineva toarce

 

APOFIZĂ

APOFÍZĂ , apofize , s . f . 1. Proeminență pe suprafața unui os . Apofiza vertebrelor . 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor , zăcămintelor , corpurilor eruptive etc . , care pătrunde în rocile înconjurătoare . 3. ( Arhit . ) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza

 

ASTRAGAL

ASTRAGÁL , astragale , s . n . 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului . 2. Element decorativ de secțiune semicirculară , care separă fusul coloanei de

 

CAPITEL

CAPITÉL , capiteluri , s . n . Partea superioară , mai groasă ( și ornată ) , a unei coloane sau a unui pilastru , care face legătura între fusul coloanei și

 

CEP

CEP , cepuri , s . n . 1. Dop de lemn , de formă tronconică , cu care se astupă gaura butoiului . 2. Porțiune din tulpina unui portaltoi , care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia , cu scopul de a - l proteja . 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă . 4. Proeminență prismatică sau cilindrică fasonată la capătul unei piese de lemn , cu care aceasta urmează a fi îmbucată în altă

 

CUZINET

CUZINÉT , cuzineți , s . m . 1. Piesă inelară sau din două bucăți semiinelare din metal moale , care îmbracă în interior lagărul și vine în contact direct cu fusul sau axul unei mașini . 2. Element de construcție confecționat din beton armat , piatră dură etc . așezat între un bloc de fundație si un stâlp și având ca scop transmiterea greutății la blocul de fundație

 

DELFIN

... al regilor Franței , moștenitorul prezumtiv al tronului ( și suzeran al provinciei Dauphiné ) . DELFÍN^1 , delfini , s . m . 1. Mamifer marin cu corpul în formă de fus , care atinge mărimea de trei metri , cu botul alungit , prevăzut cu numeroși dinți conici , și care trăiește în grupuri compacte în toate mările ; porc - de ...

 

DEPĂNA

... deápăn , vb . I . Tranz . 1. A înfășura firele textile dintr - un scul pe un mosor , pe o țeavă etc . sau de pe un fus

 

   Următoarele >>>