Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1630 pentru IE.

IEȘEAN

IEȘEÁN , - Ă , ieșeni , - e , s . m . , adj . 1. S . m . Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Iași . 2. Adj . , s . m . ( Locuitor ) din municipiul sau județul Iași . - Iași ( n . pr . ) + suf . -

 

IEȘI

IEȘÍ , ies , vb . IV . Intranz . 1. A părăsi un loc , o încăpere , un spațiu închis , limitat , plecând afară ; a trece din interior în exterior . 2. A se ivi , a apărea , a se face văzut sau auzit . 3. A părăsi o poziție , o situație , o stare ; a se desprinde , a se elibera . 4. A ajunge , a izbuti , a reuși ( într - un anumit fel ) . A ieșit primul . 5. A rezulta de pe urma unui efort , a unei activități etc . ; a obține un câștig material . 6. A se decolora ; a se

 

IEȘIND

IEȘÍND , ieșinduri , s . n . Partea ieșită în afară ( la o construcție , la o piesă etc . ) ; proeminență , ieșitură . - V.

 

IEȘIT

IEȘÍT^2 , - Ă , ieșiți , - te , adj . 1. Scos în relief ; proeminent . 2. ( În expr . ) Ieșit de soare ( sau la spălat ) = decolorat . 3. ( În expr . ) Ieșit din minți = nebun . - IEȘÍT^1 s . n . Faptul de a ieși . - V.

 

IIȘOARĂ

... IIȘÓARĂ , iișoare , s . f . Diminutiv al lui ie . - Ie

 

IEȘEANCĂ

IEȘEÁNCĂ , ieșence , s . f . Femeie născută și crescută în municipiul sau județul

 

IEȘITURĂ

IEȘITÚRĂ , ieșituri , s . f . Partea ieșită în afară ( la o construcție , la o piesă etc . ) ; proeminență , ieșind . - Ieși + suf . -

 

FACE

FÁCE , fac , vb . III . A. Tranz . I. 1. A întocmi , a alcătui , a făuri , a realiza , a fabrica un obiect . Face un gard . 2. A construi , a clădi ; a ridica , a așeza . Face o casă . Face fânul stoguri . 3. A găti , a prepara , a pregăti un aliment , o mâncare . 4. A compune , a scrie , a crea o operă literară ; a executa , a realiza o operă artistică . 5. A stabili o lege , o convenție , o înțelegere . 6. A câștiga , a agonisi , a strânge bani , avere . 7. A pregăti ceva într - un anumit scop . Își face bagajele . II. 1. ( Despre femei ) A naște . 2. ( Despre pomi ) A produce , a da roade ; ( despre plante ) a scoate , a da muguri , frunze , flori etc . 3. ( despre ființe și plante ) A căpăta , a dobândi ; a - i apărea . A făcut o bătătură . ...

 

AVEA

AVEÁ , am , vb . II . Tranz . I. 1. A stăpâni , a poseda , a deține . 2. A primi , a căpăta , a obține , a câștiga . Ai un leu de la mine dacă îmi spui . 3. A dispune de ceva , a se bucura de ceva . Am un ceas de răgaz . 4. A fi compus din . . . , alcătuit din . . . ; a fi înzestrat sau prevăzut cu . . . Blocul are două etaje . 5. A ține , a purta . În mână avea un buchet . 6. A fi de o anumită dimensiune , greutate , vârstă etc . Bara are 2 m . 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment . A avea foame . II. 1. ( Urmat de un verb la infinitiv , conjunctiv sau supin ) a ) A trebui să . . . Are de făcut cumpărături ; b ) ( În formă negativă ) A fi destul să . . . N - are decât să spună și se va face ; c ) ( În formă negativă ) A nu putea să . . . N - are ce zice ; d ) ( Rar ) A fi în drept . 2. ( Urmat de ...

 

COLȚ

COLȚ , colțuri , ( I , II 4 ) s . n . colți , ( II , III ) s . m . I. S . n . 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri . 2. Porțiune dintr - un obiect sau dintr - un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui . 3. Loc îndepărtat , retras , dosnic ; refugiu , ascunziș . II. S . m . 1. Dinte al animalelor ( p . ext . și al oamenilor ) , în special caninul . 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei , furcii sau ale altor instrumente asemănătoare . 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață ; țintă . 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă , de gheață etc . 5. Vârful plantelor , în special al ierbii , la începutul dezvoltării lor , când încolțesc . 6. Compus : colții - babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate , cu flori galbene și cu fructe țepoase ( Tribulus terrestris ) . III. S . m . 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe ; dantelă împletită în această formă . 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe

 

   Următoarele >>>