Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IERARHIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru IERARHIE.
... RANG , ranguri s . n . 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într - o ierarhie administrativă , bisericească , militară sau diplomatică după criteriul importanței , funcției etc . ; treaptă într - o ierarhie
BOGOMILÍSM s . n . Doctrină și sectă dualistă apărută în sec . X în Bulgaria și răspândită apoi în țările balcanice , în Rusia și în alte părți , care contesta treimea divină ortodoxă , existența umană a lui Cristos , respingea riturile ortodoxe , inclusiv botezul , nu accepta ierarhia bisericească etc . - Bogomil ( n . pr . ) + suf . -
CARDINÁL , - Ă , cardinali , - e , adj . , s . m . I. Adj . Principal , esențial , fundamental . II. S . m . Titlu din ierarhia bisericii catolice , purtat de înalții demnitari care alcătuiesc consiliul papei și dintre care se alege noul papă ; persoană care poartă acest
CATÁRI s . m . pl . Adepți ai unei secte creștine din Europa apuseană în sec . XI - XIV , înrudite cu bogomilismul , care respingeau ierarhia catolică și considerau proprietatea privată ca un
COMANDÓR , comandori , s . m . 1. Grad de ofițer în aviație și în marină , corespunzător gradului de colonel din armata terestră ; persoană care are acest grad . 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și
CONSILIÉR , consilieri , s . m . 1. Sfătuitor , sfetnic . 2. Grad în ierarhia unor funcții ; persoană care deține acest grad . 3. ( Înv . ) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare . [ Pr . : - li -
DIÁCON , diaconi , s . m . Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești . [ Pr . : di -
EPISCÓP^2 , episcoape , s . n . Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți , de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente . EPÍSCOP^1 ( EPISCÓP ) , episcopi , s . m . Grad înalt în ierarhia bisericească creștină , imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului ; persoană care are acest grad ( și conduce o
FRÁTE , frați , s . m . 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană ( indiferent de sex ) , născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă ; frățâne . 2. Termen familiar , prietenesc , cu care cineva se adresează unei persoane ( indiferent de sex ) . 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești ; călugăr care are acest grad . 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii . 5. ( Bot . ; în compusul ) Fratele - priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor , cu flori purpurii - violacee , care crește prin păduri sau locuri pietroase , umede și umbroase ( Gerranium
IERÁRHIC , - Ă , ierarhici , - ce , adj . Conform ierarhiei , pe baza unei