Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUMINA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 105 pentru LUMINA.
... LUMINÍȘ , luminișuri , s . n . 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri ; poiană , colnic . 2. Porțiune de cer senin . 3. ( Rar ) Lumină ( I 1 ) . - Lumină
... LUMINÍȚĂ , luminițe , s . f . 1. Diminutiv al lui lumină . 2. ( Pop . ) Lumânare mică . 3. Plantă meliferă , cu tulpina dreaptă , înaltă , cu frunze alterne și cu flori mari , mirositoare , de culoare galbenă ( Oenothera biennis ) . - Lumină ...
DIÓPTRIC , - Ă , dioptrici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care este în legătură cu refracția luminii , care aparține acestei refracții . 2. S . f . Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii . [ Pr . : di -
FOTO - - Element de compunere cu sensul " al luminii , datorită luminii " sau " fotografic " , servind la formarea unor
FOTOTROPÍSM s . n . 1. Însușire a unor plante de a - și îndrepta florile , frunzele etc . într - o direcție anumită , determinată de orientarea luminii ; heliotropism . 2. Schimbare reversibilă a culorii unui corp sub acțiunea luminii , revenirea la culoarea inițială făcându - se lent , la întuneric ;
... de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele ; concepție , punct de vedere . II. Adj . 1. Care se bazează pe lumină , care ține de fenomenele luminii sau de senzațiile vizuale , privitor la astfel de fenomene și de senzații ; care aparține obiectului de studiu al opticii ( I ...
POLARIZÓR , - OÁRE , polarizori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care poate produce polarizarea luminii ; polarizant . 2. S . n . Dispozitiv optic care servește la polarizarea
AJÚR , ajururi , s . n . 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură ; rărituri cu scop decorativ de - a lungul unei țesături . 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării . 3. ( Arhit . ) Ornament perforat care permite pătrunderea
ALB , - Ă , albi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Care are culoarea zăpezii , a laptelui ; ( despre culori ) ca zăpada , ca laptele . 2. Incolor , transparent . 3. Fig . Limpede , luminos . 4. Fig . Nevinovat , curat , pur , candid . 5. ( Despre versuri ) Fără rimă . II. S . m . Denumire dată , după revoluția franceză , contrarevoluționarilor și conservatorilor . III. S . n . 1. Culoare obținută prin suprapunerea luminii zilei ; culoarea descrisă mai sus . 2. Obiect , substanță etc . de culoare albă ( I 1 ) . ( Pop . ) Albul ochiului = sclerotică . Alb de plumb = carbonat bazic de plumb , folosit în industria vopselelor ; ceruză . Alb de zinc = oxid de zinc ( folosit în vopsitorie ) . Alb de titan = bioxid de titan . IV. S . m . Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă ( I 1 ) cu prolificitate și precocitate ridicate , crescute pentru producția de carne . Alb de Banat . Alb ucrainean de stepă . V. S . f . pl . art . Nume dat pieselor albe ( I 1 ) la unele jocuri distractive sau de
ALBÁSTRU , - Ă , albaștri , - stre , adj . , s . n . 1. Adj . Care are culoarea cerului senin . 2. S . n . Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii , situată între verde și indigo ; culoarea descrisă mai sus ; albăstreală ,
ASIMILÁȚIE , asimilații , s . f . 1. ( Fiziol . ) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia . 2. ( În sintagma ) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează ( cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă ) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen . 3. ( Fon . ) Modificare a unui sunet sub influența altuia , aflat în