Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VEȘMINTE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 28 pentru VEȘMINTE.
VESTIMENTÁR , - Ă , vestimentari , - e , adj . Care ține de veșminte , privitor la veșminte , al
... MOÁȘTE s . f . pl . ( În religia creștină ) Rămășițele mumificate din corpul unei persoane considerată sfântă ; p . ext . veșmânt , parte de veșmânt
... POÁLĂ , poale , s . f . I. 1. Partea de jos a unui veșmânt femeiesc sau a unor obiecte de îmbrăcăminte ( încheiate în față ) ; tivitură a unui obiect de îmbrăcăminte ; partea de la talie în ...
ÎMBRĂCĂMÍNTE s . f . 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc ( exceptând încălțămintea ) ; veșminte , haine , straie . 2. Hârtie , material plastic etc . cu care sunt învelite copertele unui caiet , ale unei cărți etc . 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola , pentru a o proteja etc . [ Gen . : îmbrăcămintei ] - Îmbrăca + suf . -
ÎMBRĂCÁ , îmbrác , vb . I . Refl . și tranz . 1. A ( - și ) acoperi corpul cu veșminte . 2. A - și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase . 3. A ( se ) acoperi , a ( se )
... ÎNVEȘMÂNTÁ , înveșm ? nt , vb . I . Tranz . A îmbrăca pe cineva , a pune cuiva un veșmânt
ȘAI s . n . Un fel de postav alb , fin , din care se făceau veșminte boierești și din care se mai fac pantaloni în unele regiuni ale
... din această cauză și ca etalon al valorii ) etc . 2. Fir , ață făcută din aur ( 1 ) sau imitând aurul și folosită la cusut ; p . ext . veșmânt
... CUCÚLĂ , cucule , s . f . Veșmânt
DIACÓNIC , diaconice , ( rar ) s . n . Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice . [ Pr . : di -
... draperie ; a acoperi un perete , o mobilă etc . cu stofă aranjată în cute . 2. Tranz . și refl . A ( se ) îmbrăca cu un veșmânt