|
|
||
|
Vezi și forma bază: ALBI Vezi și:ALBEAȚĂ, ÎNCĂRUNȚI, CĂRUNT, ÎNĂLBIT, ALBI, ALBITORIE, ECRU, GHILIT, INDIAN ... Mai multe din DEX...ALBIT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ALBÍT^1 s.n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. - Din fr. albite.Sursa : DEX '98 ALBÍT^2, -Ă, albiți, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit^2. 2. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. - V. albi.Sursa : DEX '98 ALBÍT adj. înălbit. (Pânză \~.)Sursa : sinonime albít s. n.Sursa : ortografic ALBÍ//T^2 \~tă (\~ți, \~te) (despre părul oamenilor) Care este cărunt. \~ de necazuri. /v. a albiSursa : NODEX ALBÍT^1 m. Mineral incolor, verzui sau roșiatic folosit în ceramică. /Sursa : NODEX ALBÍT s. n. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roșietic sau incolor, fondant în ceramică. (< fr. albite)Sursa : neoficial ALBÍT s.n. Mineral cu aspect lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, întrebuințat ca fondant în ceramică. [< fr. albite, cf. germ. Albit].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ALBITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 125 pentru ALBIT. Alexandru Macedonski - Fântâna Alexandru Macedonski - Fântâna Fântâna de Alexandru Macedonski I Cunosc o fântână pe valea umbrită Un grangur de aur cântând m-a-ndemnat S-adorm între frunze de plopi și răchită, Să uit de orașul în care-am oftat. Pe valea umbrită cunosc o fântână O mierlă cu care de vorbă am stat, Aflând că durerea o sufăr stăpână, A râs cât se poate, iar eu am oftat... Pe valea umbrită cunosc o fântână. II Prin frunze ascunsă albește pe vale În lume ce caut și ce-am căutat? De mine mi-e jale, de alții mi-e jale... Oh! grangur de aur cu viers neuitat! Albește pe vale prin frunze ascunsă Izvorul ei curge de zori sărutat, Dar e a mea soartă la culme ajunsă... Oh! tainică mierlă cu râs neuitat! Fântâna sub frunze albește Cezar Bolliac - Sila Sila de Cezar Bolliac Informații despre această ediție Era o iarnă aspră ș-o noapte ce-ngrozește, Și crivățul, cu viscol, mugea precum mugește Un taur ce-a rănit. Într-un cătun de laturi a unui sat mai mare, O rază îngînată de slabă luminare Subt un troian albit. Troianul era casă, cășcioară locuită, Ce-i astupa nemeții intrarea umilită — Bordei de muncitor ; Și raza îngînată venea dintr-o lumină D-o flacără-n cenușă ce vălvăia în tină Pe un uscat cotor. Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, Întind cît pot cu fusul din caiere stufoase Două femei cîntînd. Bătrînă este una, ca iarna de albită, Iar alta este jună, bălaie și iubită De cîți o văd rîzînd. P-un pat de paie numai un biet bătrîn bolește. Femeile, cu rîndul, cînd el se dezvelește, Se duc de-l învelesc. Și rîd cînd văd că fierbe în oală o găină Ce-au căpătat pe lucru de la a lor vecină : Căci tortu-i omenesc. Oftă bătrîna însă și zise către fiică : — „Cînd am luat pe tat'tău, pe cînd erai tu mică, Eram mai fericiți ; ... George Coşbuc - Faptul zilei Faptul zilei de George Coșbuc Publicată în Literatură și artă română , 1900, nr. 3 Ca lacrima-i limpede cerul Și-aproape de ziuă. Frumos Stă-n mijlocul bolții Oierul, Luceafăru-i gata s-apuie, Iar Carul spre creștet se suie Cu oiștea-n jos. Și doarme și apa și vântul. Iar spaima și oștile ei Țin mort, subt călcâie, pământul. Și-atâta e roua ce-o plânge Câmpia, că-n palme-o poți strânge Ca-n cupă s-o bei. Pe-ncetul tăria-nflorită Cu galben ca strugurii copți S-albește din clipă-n clipită. Pe culmi întunerecul piere, Dar valea e-n neagra putere, A umedei nopți. Pe sus, pe pustiile zgheaburi, Prin râpele munților suri, Zac zmeii cu trupul de aburi, Și ceața prin noapte-nchegată Stă-n hainele morții-mbrăcată Pe-albastrele păduri. Dar vântul cel fără de pace Începe să cânte-n brădet - Și tot mai lumină se face; S-albește strâmtoarea cărării, Pe rând depărtările zării S-apropie-ncet. Văd clăile-n câmp, pe coline Cunosc singuratecii ulmi, Și-acum, la lumina ce vine, Încep să se miște greoaie, Făpturi purtătoare de ploaie, Se urcă pe culmi. Din ... Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi Legenda rândunicăi de Vasile Alecsandri dedicată dnei Nyka Grădișteanu Rândunică, rândunea, Ce bați la fereastra mea? Du-te-ți pune rochița, Că te arde arșița, Te suflă vântoaiele Și te udă ploaiele. Mergi în câmpul înverzit, Că rochița a-nflorit Și o calcă turmele Și o pasc oițele. (Cântec poporal) Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Când se născu pe lume voioasa Rândunică, Ea nu avea făptură ș-aripi de păsărică, Fiind al cununiei rod dulce, dezmierdat, Copilă drăgălașă de mare împărat. Dar fost-a o minune frumoasă, zâmbitoare, Sosită printre oameni ca zâmbetul de soare, O gingașă comoară formată din senin, Din raze, din parfumuri, din albul unui crin, Și maica sa duioasă, privind-o, se temea Să nu dispară-n aer sub forma de o stea. O zână coborâtă din zodia cerească Veni să o descânte, s-o scape_N cap, s-o crească, Să-i deie farmec dulce, podoabe, scumpe daruri, S-o apere-n viață de-a zilelor amaruri. Ea-i puse-o scăldătoare cu apă ne-ncepută, De ploaie neatinsă, de soare nevăzută, Și-n apa încălzită cu lemn mirositor O ... Cezar Bolliac - O dimineață pe Caraiman Cezar Bolliac - O dimineaţă pe Caraiman O dimineață pe Caraiman de Cezar Bolliac Și iacă-mă pe vârfuri ararea străbătute, Și unde achilonii locașul lor își pun. Dar nici o vegetare! A iernelor trecute Ninsorile, prin râpe, grămezi, grămezi s-adun. Nici mușchiul nu se ține pe cremenea lucioasă Ce-o zvântă vijelia în drumul său trecând. O! nici un semn de viață! nimica nu trăiește, Decât p-un colț un vultur lumina ațintând. Și corbi, afund în vale, de carnivore doruri Împunși, se-ntrec și plană, - vr'un hoit și-au însemnat, Sau paseri d-alte paseri mai tari ucise-n zboruri, Sau fiare ce-alte fiare mai tari au sfâșiat. Pe a căruntă stâncă ș-adesea porfirie, Se sparg, se primblă norii, troienii mișcători, Și raza dimineței, d-un soare ce-a să vie, Aduce salutarea la vârfuri peste nori. Departe, pe o creastă de culme lung întinsă, Se-nșiră, fără număr, molifți ieșiți din nor, Și-n pompă militară, c-o frunte neînvinsă, Îmi trec pe dinainte cu uniforma lor. În văile afunde, a nopții locuință, Coboară-n șiruri brazii spre râul zgomotos Ce spumegă, se luptă, în ... Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească Grigore Alexandrescu - Viaţa câmpenească Viața câmpenească de Grigore Alexandrescu Dlui V. G. C. Așa, simpla viețuire Eu știu să o prețuiesc Și de acea fericire Voi bucuros să-ți vorbesc. Dar florile și verdeața, Apusul și dimineața, Și fluierul câmpenesc, Cu patimi, cu chinuri grele, Cu starea inimii mele, Nicicum nu se potrivesc. Departe de-acele locuri, Ce poate m-ar fi-nsuflat, De țărăneștile jocuri Ce-adesea m-au încântat, Cuprins de nemulțumire, De grijă și de mâhnire, De soarta mea ocolit, În rele ce mă-mpresoară, Ce gânduri, idei omoară, Duhul își pierde puterea: E greu să descrii plăcerea, Când sufletul e mâhnit. Însă a mea mulțumire Pentru a ta găzduire Eu tot nu o pot uita, Și cât va sta prin putință Voi pune a mea silință Adevăru-a imita; Măcar în vorbele mele Să pot să găsesc vopsele, Să știu să-ntrebuințez Culorile osebite, Tonurile felurite, Care stilu-nsuflețez; S-arăt atâta simțire, Câtă simțeam mulțumire, Când dulcea serii răcoare În preajmă-mi se întindea, Și patimi sfâșietoare, Ca aburi din lac, din mare Deșertul mi le-absorbea. Cuprinsul, unde odată Împreună-am viețuit, Și plăcerea-adevărată ... Ștefan Octavian Iosif - Cîntecul lui Sa%C3%AFdjah Ştefan Octavian Iosif - Cîntecul lui Sa%C3%AFdjah Cîntecul lui SaĂ¯djah de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 27 iunie 1904 După Multatuli Eu nu știu unde am să mor. Văzui marea cea mare la țărmul mării, Cînd tatăl meu m-a dus acolo Să facem sare. De voi muri pe mare Și de m-or azvîrli în apa-adînvă, Veni-vor chiții lacomi, Vor înota în preajmă-mi și vor întreba: Care din ei să-nghită leșul Ce cade către fund? Eu nu voi auzi. Eu nu știu unde am să mor. Văzui arzînd căsuța lui Pa'ansu, — El însuși puse foc. Și-a fost ieșit din minți. De voi muri în flăcări, Cădea-vor bîrne-aprinse Pe leșul meu, Și-afară vor fi țipete grozave De oameni cari aruncă apă Ca să omoare focul. Eu nu voi auzi. Eu nu știu unde am să mor. Văzui căzînd pe micul Si-unah din pom, — El culegea un rod al pomului Să-l ducă maicei sale. De voi cădea din mărul cel înalt, Zăcea-voi mort lîngă tulpina lui, Ca Si-unah, Dar mama nu va plînge, ea e moartă, Ci alții ... Ștefan Octavian Iosif - Ce tristă mi-e inima... Ştefan Octavian Iosif - Ce tristă mi-e inima... Ce tristă mi-e inima... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 19 februarie 1895 Ce tristă mi-e inima, tristă ! E-n mai și e cald și-i lumină. În deal, lîngă teiul de strajă, Stau dus pe reduta-n ruină. Alunecă gîrla-ntre sălcii; În luntre-un copil de pescar Tot plescăie undița-n apă Și fluieră micul ștrengar. În mii de culori mi s-arată Podoabele mîndrei naturi: Grădine, și chioșcuri, și oameni, Și vite, și lunci, și păduri. Jos, fete albesc și bat rufe; Lin zbîrnîie din depărtare Subt scocul înalt, roata morii Și prăfuie mărgăritare... Pe lîngă gheretă se plimbă, În turnul castelului sur, Străjeru-n tunica lui roșe; El face la stînga-mprejur. Cu flinta la soare se joacă Și-i fulgeră-n mîini acea flintă; Salută, o pune la umăr... Aș vrea să mă ieie la Ștefan Octavian Iosif - S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi Ştefan Octavian Iosif - S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi SĂ¡ndor PetÅ‘fi () n. 1 ianuarie 1823 , KiskÅ‘rös, comitatul Pesta d. 30 iulie 1849 , Albești Poet maghiar Biografie în limba română Citate în limba română Multimedia la Commons SĂ¡ndor PetÅ‘fi (1823 - 1849) Biografie English Română Opera Husarii (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Mugur, mugur, mugurel... (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Un vis (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) În tindă am intrat... (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) La marginea satului (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Planuri de prisos (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Departe (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Nobil (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Eroi în zdrențe (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Stelelor (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Zădărnicia (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Un înțelept odinioară (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Sunt catană (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Apă beu! (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Luntrașul (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Profeție (traducere de Ștefan Octavian Iosif ) Apostolul (fragment) (traducere de Ștefan Octavian Alexandru Macedonski - Bucolica undă Alexandru Macedonski - Bucolica undă Bucolica undă de Alexandru Macedonski Bucolica undă adoarme în tihna de salcii pletoase Ici-colo trăsnite cu aur de-a soarelui apoteoză, Când, fragezi păstori, în penumbră, albesc ca idile frumoase, Și goi izbucnesc dintre salcii — eglogă lactee și roză. Bucolica undă-i primește molatică și-nfiorată, Sub blonzii cu plastice forme se simte schimbată-n femeie, Prelinsă pe nudele corpuri ea tremură, și purpurată O scutură cinic dar dulce mișcări onduloase de- Alexandru Macedonski - Calul arabului Alexandru Macedonski - Calul arabului Calul arabului de Alexandru Macedonski Arabul căzuse în aspră robie, Mușchioasele-i brațe legate era... El n-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera! Și turcii-l vor duce cu dânșii-n cetate, Și sclav ca să fie va fi destinat, Și până ce-n pieptu-i un suflet va bate, De-un dor ce abate Va fi dominat! Iar calul său falnic, ușoară nălucă, Ce-n fugă se-ntrece cu paserea-n zbor, Și ce, la săgeată, — nainte apucă, — În dar o să-l ducă Sultanului lor! L-această gândire, de lacrimi pâraie Revarsă-a lor undă pe negru-i obraz!... Toți dorm; numai luna plutește bălaie, Scăldată-n văpaie Pe-un nor de atlaz! Lumina-l ajută și calu-și zărește, Dar trist, la o parte, ședea priponit, Cu ochiul său negru părea că-i vorbește, Părea că-l jelește În dor adâncit! Arabul atuncea, pătruns de simțire, Pe brânci se târăște s-ajungă la el; Mișcat de-o înaltă și dulce gândire, Spre-a lui mântuire Lucrează cu zel! Cu dinții apucă priponul cel tare, Îl mușcă, ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru ALBITRezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru ALBIT. 1 Samuel Capitol 12 1 Samuel 11 1 Samuel Capitol 12 1 Samuel a zis întregului Israel: ,,Iată că v`am ascultat glasul în tot ce mi-ați zis, și am pus un împărat peste voi. 2 De acum, iată împăratul care va merge înaintea voastră. Cît despre mine, eu sînt bătrîn, am albit, așa că fiii mei sînt cu voi; am umblat înaintea voastră, din tinereță pînă în ziua de azi. 3 Iată-mă! Mărturisiți împotriva mea, în fața Domnului și în fața unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, și pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii... asupra lui? Mărturisiți, și vă voi da înapoi.`` 4 Ei au răspuns: ,,Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, și nici n`ai primit nimic din mîna nimănui``. 5 El le -a mai zis: ,,Domnul este martor împotriva voastră, și unsul Lui este martor, în ziua aceasta, că n`ați găsit nimic în mînile mele``. Și ei au răspuns: ,,Sînt martori!`` 6 Atunci Samuel a zis poporului: ,,Domnul a pus pe Moise și pe ... Daniel Capitol 12 Daniel 11 Daniel Capitol 12 1 În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n`a mai fost de cînd sînt neamurile și pînă la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mîntuit, și anume oricine va fi găsit scris în carte. 2 Mulți din cei ce dorm în țărîna pămîntului se vor scula: unii pentru viața vecinică, și alții pentru ocară și rușine vecinică. 3 Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci. 4 Tu, însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte, și pecetluiește cartea, pînă la vremea sfîrșitului.... Atunci mulți o vor citi, și cunoștința va crește.`` 5 Și eu, Daniel, m`am uitat, și iată că alți doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de rîu, și altul dincolo de malul rîului. 6 Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor rîului: ,,Cît va mai fi pînă la sfîrșitul acestor minuni?`` 7 ... Apocalipsa Capitol 7 Apocalipsa 6 Apocalipsa Capitol 7 1 După aceea am văzut patru îngeri, cari stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pămîntului. Ei țineau cele patru vînturi ale pămîntului, ca să nu sufle vînt pe pămînt, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2 Și am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, și care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pămîntul și marea, 3 zicînd: ,,Nu vătămați pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!`` 4 Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: o sută patru zeci și patru de mii, din toate semințiile fiilor lui Israel. 5 Din seminția lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiți; din seminția lui Ruben, douăsprezece mii; din seminția lui Gad, douăsprezece mii; 6 din seminția lui Așer, douăsprezece mii; din seminția lui Neftali, douăsprezece mii; din seminția lui Manase, douăsprezece mii; 7 din seminția lui Simeon, douăsprezece mii; din seminția lui Levi, douăsprezece mii; din seminția lui Isahar, douăsprezece mii; 8 din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminția lui Iosif, ... Leviticul Capitol 13 Leviticul 12 Leviticul Capitol 13 1 Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis: 2 ,,Cînd un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, cari sînt preoți. 3 Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s`a făcut alb, și dacă rana se arată mai adîncă decît pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea, să declare pe omul acela necurat. 4 Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă, care nu se arată mai adîncă decît pielea, și dacă părul nu s`a făcut alb, preotul să închidă șapte zile pe cel cu rana. 5 A șaptea zi preotul să -l cerceteze iarăș. Dacă i se pare că rana a stat pe loc și nu s`a întins pe piele, preotul să -l închidă a doua oară încă șapte zile. 6 Preotul să -l cerceteze ... Daniel Capitol 11 Daniel 10 Daniel Capitol 11 1 În anul dintîi al lui Dariu, Medul, eram și eu la el, ca să -l ajut și să -l sprijinesc. 2 Acum, îți voi face cunoscut adevărul: Iată că vor mai fi încă trei împărați în Persia. Cel de al patrulea va strînge mai multă bogăție decît toți ceilalți; și cînd se va simți puternic prin bogățiile lui, va răscula totul împotriva împărăției Greciei. 3 Dar se va ridica un împărat viteaz, care va stăpîni cu o mare putere, și va face ce va voi. 4 Și cum se va întări, așa se va și sfărîma împărăția lui, și va fi împărțită în cele patru vînturi ale cerurilor, dar nu între urmașii lui, și nici nu va fi tot atît de puternică pe cît era supt el, căci va fi făcută bucățele, și va trece la alții afară de aceștia. 5 Împăratul dela miază zi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi și mai tare decît el, și va domni întemeind o mare împărăție. 6 După cîțiva ani, se vor uni, și fata împăratului dela miază zi va veni ca nevastă la împăratul dela miază noapte, ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALBITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ALBIT. ALBEÁȚĂ s . f . 1. Calitatea de a fi alb ; culoare albă ; ( rar ) albime . 2. Leucom ; ( impr . ) cataractă ( 2 ) . [ Var . : albéțe s . f . ] - Alb + suf . - ÎNCĂRUNȚÍ , încărunțesc , vb . IV . Intranz . ( Despre păr ) A începe să albească ; a deveni cărunt ; ( despre persoane ) a începe să albească la păr ; a cărunți ; p . ext . a îmbătrâni . - În + CĂRÚNT , - Ă , cărunți , adj . ( Despre păr , barbă , mustață ) Care a început să albească ; alb , ÎNĂLBÍT^2 , - Ă , înălbiți , - te , adj . Albit ^2 . [ Var . : ( reg . ) nălbít , - ă adj . ] - V. înălbi . ÎNĂLBÍT^1 s . n . Faptul de a înălbi ; înălbire . - V. ALBÍ , albesc , vb . IV . 1. Refl . , intranz . și tranz . A deveni sau a face să devină ( mai ) alb . 2. Intranz . A ieși în evidență , a se contura ( din cauza culorii ALBITORÍE , albitorii , s . f . Secție într - o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor . - Albitor + suf . - ECRÚ adj . invar . De culoarea mătăsii nespălate , care nu a fost albită ; bej - GHILÍT^2 , - Ă , ghiliți , - te , adj . ( Reg . ; despre pânză ) Care a fost albit ^2 prin muierea în apă și întinderea repetată la soare ) . - V. ghili . GHILÍT^1 s . n . ( Reg . ) Ghileală . - V. INDIÁN^2 , - Ă , indieni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Indiei sau este originară de acolo . 2. Adj . Care aparține Indiei sau populației ei , privitor la India sau la populația ei ; indic . INDIÁN^1 s . n . Țesătură de bumbac subțire și fină , albită , vopsită sau imprimată , din care se confecționează obiecte de lenjerie . [ Pr . : - di - an . - Var . : indiánă s . |
||