ALCHIMIE - Definiția din dicționar

Vezi și:ALCHIMIC, ALCHIMIST, IATROCHIMIE, SATURN ... Mai multe din DEX...

ALCHIMIE - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ALCHIMÍE s.f. Chimia din evul mediu, în cadrul căreia se continuă și se amplifică practicile meșteșugărești ale antichității de obținere a unor produse, ca sticlă, coloranți, metale etc., adesea cu presupuse puteri miraculoase. - Din fr. alchimie, lat. alchemia.

Sursa : DEX '98

alchimíe s. f., art. alchimía, g.-d. art. alchimíei; pl. alchimíi

Sursa : ortografic

ALCHIMÍE f. (în evul mediu) Știință ocultă care își propunea prefacerea metalelor ordinare în aur și aflarea elixirului vieții. [G.-D. alchimiei] /alchimie, lat. alchemia

Sursa : NODEX

ALCHIMÍE s. f. 1. știință ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur și argint și aflarea unui leac. ("elixirul vieții") 2. subtilitate, analiză subtilă. (< fr. alchimie, lat. alchemia)

Sursa : neoficial

ALCHIMÍE s.f. Știință ocultă apărută în Egiptul antic și răspândită în evul mediu, care urmărea găsirea "elixirului vieții" pentru a obține tinerețea veșnică și a "pietrei filozofale" miraculoase cu care să prefacă toate metalele în aur. [Gen. -iei. / cf. fr. alchimie, it. alchimia < lat. med. alchemia, ar. al -kimiya].

Sursa : neologisme

alchimie, alchimii s.f. (pub., peior.) activitate politică, economică etc. cu o componentă ocultă (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Sursa : DLRLC

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru ALCHIMIE

Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru ALCHIMIE.

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra esteticii metafizice și științifice

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra esteticii metafizice şi ştiinţifice Asupra esteticii metafizice și științifice de Constantin Dobrogeanu-Gherea În numărul festiv al Convorbirilor literare , un număr ce a fost tipărit la a douăzeci și cincea aniversare a acestei reviste, sunt două articole de polemică, amândouă îndreptate în contra mea. Această cinste excepțională, precum și faptul că unul din articole a fost iscălit de dl Maiorescu, ar fi trebuit să mă facă să răspund imediat, cu atât mai mult cu cât în general n-am obiceiul de a tăcea când mi se fac observații critice. Meseria de scriitor, ca orice meserie, are și ea obligațiile sale, și una din aceste obligații mai de căpetenie e să-ți aperi vederile expuse, dacă urmezi a crede că sunt adevărate, iar dacă te-ai convins că sunt false, atunci să-ți recunoști sincer și cinstit greșeala. Se înțelege, sunt cazuri când cel care-ți face observări polemice nu merită nici un răspuns, și în acest caz datoria de a răspunde se preface în datoria de a tăcea; acuma însă nu suntem deloc în această situație, cel puțin pe ...