|
|
||
Vezi și:BOLTAȘ,
BOLTIȘOARĂ,
BOLȚAR,
BOLTIȚĂ,
CERESC,
CHEIE,
CINTRU,
NERVURĂ,
ANTICLINAL,
APEX
... Mai multe din DEX...
BOLTĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. BÓLTĂ, bolți, s.f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ** Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ** Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care serveşte de sprijin plantelor agățătoare. ** Fig. Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ** (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer^2 (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei craniene. Boltă palatină = palat^1, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boáltă s.f.] - Din scr. bolta, magh. bolt.Sursa : DEX '98 BÓLTĂ s. 1. v. arcadă. 2. v. cupolă. 3. v. cer. 4. (ANAT.) boltă palatină v. cerul-gurii.Sursa : sinonime BÓLTĂ s. v. dugheană, magazin, prăvălie.Sursa : sinonime bóltă s. f., g.-d. art. bólții; pl. bolțiSursa : ortografic BÓLTĂ bolți f. 1) Parte interioară, boltită cu baza circulară a acoperișului unui edificiu; cupolă. 2) Încăpere cu tavanul concav. * bolta cerească (sau bolta cerului) cerul. bolta palatină palatul, cerul gurii. 3) Construcție specială din vergele de lemn sau de metal, îndoite în formă de arc, care serveşte drept sprijin pentru plantele agățătoare. [G.-D. bolții] /Sursa : NODEX bóltă (-te), s.f. - 1. Construcție cu partea superioară arcuită în semicerc, arc, cupolă. - 2. (Trans.) Prăvălie, magazin. - Mr. voltă "turn", "prăvălie". It. volta, prin intermediul sb., bg. bolta "prăvălie" și în parte al mag. bolt "boltă" (Miklosich, Fremdw., 78; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Berneker 70; DAR; Gáldi, Dict., 110); cf. ngr. ????? ( mr.) Cihac, I, 115 și Koerting 10290 îl puneau greșit în legătură cu lat. Cu toate acestea, istoria cuvîntului nu este clară, căci prezența lui b- impune un intermediar sl., și în sl. nu apare sensul de "boltă"; astfel încît Berneker presupune că b- era deja romanic. Der. boltaș, s.m. (negustor); bolti, vb. (a da formă de boltă); boltiță, s.f. (pod de casă); boltitură, s.f. (boltă, arcadă); bol(t)niță, s.f. (subsol, criptă, cavou), cuvînt care se confundă în general cu bolniță "spital", cu care nu are nici o legătură semantică.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru BOLTĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 269 pentru BOLTĂ. Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă ... cu tainițele de dedesubt. Celălalt apartament, din dreapta tindei, se compune iarăși din două camere, însă mai mici. Cea dintâi are două ferestre spre ogradă, boltă și pardoseală de cărămizi. În unghiul de-a dreapta ușii se găsește încă o sobă, ce seamănă cu vetrele țărănești, deși mai bine ... se află pivnițe lungi, largi și trainice. În dreapta porții, lângă zidul Cetățuiei, dinspre Prut, este o zidire de formă rotundă, a cărei boltă este o adevărată minune de eleganță și de măiestrie. Lumina o primește pe deasupra ca domnul Panteonului. Ce păcat că acel mic cap-d'operă ... Mihai Eminescu - Ec%C3%B2 EcĂ² de Mihai Eminescu Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. În umede lanuri de-albastru ceresc, Merg norii cu hainele crețe Și stâncile rar Ca stâlpii răsar, Negriți și-ndoiți de furtună În lună. Diamant e în aer, în codri  miros Și umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scurt argintos Și stele păzesc în tărie Și văile sunt În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuier Din fluier. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece Și calu-i turbat Zbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul de nalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă, Dar astăzi e viu Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare; Trec albe ca-n vânt Dulci ... Mihai Eminescu - Eco EcĂ² de Mihai Eminescu Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. În umede lanuri de-albastru ceresc, Merg norii cu hainele crețe Și stâncile rar Ca stâlpii răsar, Negriți și-ndoiți de furtună În lună. Diamant e în aer, în codri  miros Și umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scurt argintos Și stele păzesc în tărie Și văile sunt În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuier Din fluier. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece Și calu-i turbat Zbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul de nalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă, Dar astăzi e viu Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare; Trec albe ca-n vânt Dulci neguri de- ... George Coşbuc - În biserică În biserică de George Coșbuc O, prinde-mă de mână, iubito, și mă du Aproape, să ne fie vecin iconostasul, Sub bolți între columne molatic sune-ți pasul, Și eu voi fi cucernic cât ești de blândă tu. Atâta sunt de rece, mă-nfior să o spun. O, dacă știi tu, Fanny, că-mi ești atât de dragă, Tu poți să mă cutremuri în firea mea întreagă, Din cât sunt rău, iubito, o, vino, fă-mă bun! Ești tare, cât să-mi spulberi a sufletului mumii Cu cel mai gingaș tremur al ochilor azuri, Tu risipești c-un zâmbet a mele-nvățături, O, vino și-mi răstoarnă pe toți savanții lumii! Credințele-mprăștiate le voi uni mănunchi, Din patima iubirii mă voi renaște iară, Ca-n sufletul meu veșted speranța să răsară, Voi sta cu tine, dragă, alăturea-n genunchi În fața sfintei mame, sub bolțile-ncrustate D-albastrul zugrăvelii; și-o cruce sărutând, Mă vei vedea, iubito, pe piatra goală stând, La candela eternă cu mâini împreunate. Și eu voi prinde ruga din piul tău respir, Precum din gura mamei copilul ia cuvinte Să zică tot aceea ce zice ea ... Mihai Eminescu - Odin și poetul Mihai Eminescu - Odin şi poetul Odin și poetul de Mihai Eminescu Ei cer să cânt... durerea mea adâncă S-o lustruiesc în rime și cadențe Dulci ca lumina lunei primăvara Într-o grădină din Italia. Să fac cu poezia mea cea dulce Damele să suspine, ce frumoase Pot fi pentru oricine. Pentru mine Nu. Și juni nătângi cu țigarete-n gură, Frizați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinți, Să reciteze versuri de-ale mele Spre-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate  niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece Tot focul sânt din el, ca în scânteie Să se risipe, pân-se va-njosi Să animeze pe deșerți și răi. O, și de-ați plânge chiar, dacă durerea Adevărată și neprefăcută V-ar topi ochii și a mea cântare V-ar arde sufletul din voi... Atuncea E și mai rău  și-atunci și mai puțin Va gândi cineva pe un moment L-acel nefericit ce le-a avut. Voi le citiți ca să puteți a plânge  Căci prin izvor de lacrimi mor dureri  Voi știți ... Mihai Eminescu - Memento mori Memento mori de Mihai Eminescu (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec  înstelatul rege maur  Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri, Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite Te încerci a scoate lapte din a stâncei coaste seci; Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur, Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. Las-să dorm... să ... Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor) Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deşertăciunilor) Memento mori de Mihai Eminescu (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec  înstelatul rege maur  Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri, Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite Te încerci a scoate lapte din a stâncei coaste seci; Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur, Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. Las-să ... Ștefan Octavian Iosif - Blestemul bardului Ştefan Octavian Iosif - Blestemul bardului Blestemul bardului de Ludwig Uhland , traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Convorbiri literare , an. XXXV, nr. 8, 1 august 1901. De Uhland A fost de mult un mîndru castel, cu vîlfă mare, Strălucitor departe pîn' la albastra mare, Și-n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee, Săltau fîntîni vioaie în joc de curcubee. Domnea un crai acolo, în țări și prăzi avut. În tron de fier sta palid și de supuși temut ; Căci cugetu-i e spaimă, privirea lui — urgie, Și bici e tot ce spune, și sînge-i tot ce scrie. Spre-acest castel veniră doi călăreți de frunte, Cu plete blonde unul, iar celălalt — cărunte. Bătrînul bard cu harfa-i, pe-un roib împodobit ; Pășea alături sprinten tovarășul iubit. — Copilul meu, fii gata, grăi bătrînul lin, Adînc din pieptu-ți smulge și cîntă viers deplin. Revarsă dor și patimi, tot sufletul în el, Să-nduioșem pe craiul cu inimă de-oțel. Sub bolți străvechi, în sala măreață ei intrau ; Și craiul și crăiasa pe tron acolo stau : El — fioros ca zarea din noduri sîngerată. Ea — gingașă ca luna, la dreapta lui s-arată. ... Ștefan Petică - XII (Apune soarele pe dealuri) ... nu te-nșeli, căci visu-mi trece În zborul său primăvăratec, Și-i tot așa de alb și rece, Când se înalță singuratec. Spre marea boltă luminoasă. Făcând durerea mai amară Și amintirea mai duioasă În ceasul jertfelor de seară. Și dacă roua clară cade Frumoșii ochi adânci de-i scaldă ... Ștefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă) ... Ştefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă) Serbare sgomotoasă de Ștefan Petică Serbare sgomotoasă Ca-n bâlci. Decor banal; O boltă luminoasă Scăldată-n aur pal. Pe culmea azurie Chiar soarele de-aramă Se pare-o jucărie De proastă melodramă. Mulțimea îmbătată De pulbere și soare ... Alexandru Macedonski - Ocnele Ocnele de Alexandru Macedonski Guri deschise-n vârf de stâncă, galerii nemăsurate, Bolți al căror arc se pierde într-un haos neguros, Astfel se deschid sub munte ocnele înfricoșate, Cel de pentru vecinicie loc de muncă fioros! Aci fumurile lumii nu pot să se mai scoboare, Și nici vaiete, nici lacrimi nu pot să reurce-afar', Iar pe ceruri de-arde încă binefăcătorul soare, Pentru cei ce sunt năuntru strălucește în zadar! Scările în lungi spirale tremură ș-abia te poartă, Pasul ți se-mpleticește, spiritul e-ncremenit; De te uiți în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire ți s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește străbătând, pare că-ți zic, C-aci, una lângă alta, zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă chiar lumina până sus abia pătrunde, Zgomotul abia s-aude ca un vuiet subteran, Și multiplele ciocane căror stânca le răspunde Cad p-al sării stei de piatră și recad c-un murmur van. Eu m-am coborât în ele plin de-a lor imensă taină Și ca într-un vis fantastic le- ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BOLTĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 52 pentru BOLTĂ. BOLTÁȘ , boltași , s . m . ( Reg . ) Proprietar al unei prăvălii . - Bolti + suf . - ... BOLTIȘOÁRĂ , boltișoare , s . f . Diminutiv al lui boltă ; spec . boltă mică dintre grinzile de metal sau de beton armat ale unui planșeu . - Boltă ... BOLȚÁR , bolțari , s . m . Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților . - Boltă ... BOLTÍȚĂ , boltițe , s . f . Diminutiv al lui boltă . - Boltă CERÉSC , - EÁSCĂ , cerești , adj . 1. Care ține de bolta cerului ^2 , care se află pe cer ^2 , privitor la bolta cerului ^2 . 2. ( în concepțiile religioase ) Care se crede că vine din cer ^2 ( 3 ) ; dumnezeiesc , divin . 3. Ca cerul ^2 ( 1 ) . 4. Fig . Fermecător , minunat . - Cer ^2 + suf . - ... doi pereți înalți și abrupți , acolo unde apa râului , întâlnind roci compacte , exercită o puternică eroziune în adâncime . Cheile Turzii . 6. ( În sintagma ) Cheie de boltă ( sau de arc ) = bolțar , de obicei decorat , situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc , având rolul de a ... ... Partea concavă a unei bolți sau a unui arc ; cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau care susține o boltă NERVÚRĂ , nervuri , s . f . 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă sevă . P . anal . ( Rar ) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac . 2. Fiecare dintre fibrele cornoase , ramificate în formă de rețea , care străbat membrana aripii unor insecte . 3. ( La pl . ) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul , care dau un aspect marmorat unei suprafețe ; ( și la sg . ) fiecare dintre dungile care formează această rețea . 4. Proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese , a unui organ de mașină etc . , care servește la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei , la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc . 5. ( Arhit . ) Fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți ( gotice sau romanice ) ; mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți , marginile unei nișe etc . 6. Grindă de beton armat turnată o dată cu planșeul și servind la întărirea acestuia . 7. Fiecare dintre piesele așezate pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii , a împiedica deformarea ei și a mări rezistență scheletului acesteia . 8. ( De obicei la pl . ) Cută foarte îngustă , cusută ca garnitură ... ... ANTICLINÁL , anticlinale , s . n . Parte a unei cute geologice ridicate în formă de boltă ÁPEX , apexuri , s . n . 1. ( Astron . ) Punct de pe bolta cerească spre care se deplasează în aparență sistemul nostru solar . 2. Capăt , extremitate ( ascuțită ) a unui Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||