|
|
||
|
Cuvântul BRUTA nu a fost găsit. Au fost afișate formele bază: BRUT,BRUTĂ Forme cu și fără diacritice ale cuvântului BRUTA: BRUTĂ, BRUTĂ.
BRUTA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află, din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. - Din lat. brutus, fr. brut.Sursa : DEX '98 Brut ≠ netSursa : antonime BRUT adj. 1. grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, neprelucrat, (reg.) lișteav. (Material lemnos \~.) 2. v. netăbăcit.Sursa : sinonime brut adj. m., pl. bruți; f. sg. brútă, pl. brúteSursa : ortografic BRU//T \~tă (\~ți, \~te) 1) (despre materiale) Care n-a fost încă prelucrat; netransformat încă în produs finit; în stare naturală. Petrol \~. 2) (despre greutatea unor mărfuri) Care constă din greutatea propriu-zisă și greutatea ambalajului și/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fără a scădea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) fig. Care nu a fost supus unor operații intelectuale. Fapte \~te. /<lat. brutus, fr. brutSursa : NODEX BRUT, -Ă adj. 1. care se găsește în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit. 2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc. (< lat. brutus, fr. brut, it. bruto)Sursa : neoficial BRUT, -Ă adj. (Despre materii) În stare naturală; (despre compuse) netransformat într-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. %net%; despre greutatea unei mărfi) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre venit) din care nu au fost scăzute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus].Sursa : neologisme brut (-turi), s.n. - Pîine neagră. Sl. brot?, de la v. germ. brot ( germ. Brot), cf. Cihac, II, 29. Cuvînt înv., puțin folosit. - Der., de uz curent: brutar, s.m. (persoană care face sau vinde pîine); brutăreasă, s.f. (femeie care face sau vinde pîine; soția brutarului); brutăresc, adj. (de brutari); brutărească, s.f. (dans tipic); brutărie, s.f. (clădire unde se face sau se vinde pîinea).Sursa : etimologic brut (-tă), adj. - Neprelucrat, ordinar, necizelat. Fr. brut. - Der. brută, s.f., din fr. brute; brutal, adj., din fr. brutal; brutalitate, s.f., din fr. brutalité; brutaliza, vb., din fr. brutaliser; abrutiza, vb., din fr. abrutir, tratat ca în echivalența simbol-simboliza, general-generaliza etc.Sursa : etimologic BRÚTĂ, brute, s.f. Om foarte brutal. - Din fr. brute.Sursa : DEX '98 Brută ≠ gentilom, gentlemanSursa : antonime brútă s. f., pl. brúteSursa : ortografic BRÚT//Ă \~e f. Om cu manifestări de animal; persoană care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență. /Sursa : NODEX BRÚTĂ s.f. Om rău, crud, violent. [Pl. -te. / < fr. brute].Sursa : neologisme BRÚTĂ s. f. om brutal, violent. (< fr. brute)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. |
||