DIFERENȚIAL - Definiția din dicționar

Vezi și:DERIVARE, DIFERENȚIA, INTEGRAL, INTEGRARE, INTEGRATOR, TRANSCENDENT ... Mai multe din DEX...

DIFERENȚIAL - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DIFERENȚIÁL, -Ă, diferențiali, -e, adj., subst. I. Adj. Care face să se deosebească; care diferențiază. * Tarif diferențial = tarif care face diferențe de preț. ** (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero, care operează cu diferențe extrem de mici. * Ecuație diferențială = ecuație care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. Calcul diferențial = capitol al analizei matematice care are ea obiect studiul derivatelor și al diferențialelor (II 2). Geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. II. 1. S.n. Complex de roți dințate care, angrenându -se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite. 2. S.f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. [Pr.: -ți -al] - Din fr. différentiel.

Sursa : DEX '98

DIFERENȚIÁL, -Ă I. adj. 1. care diferențiază. 2. care comportă, lucrează cu diferențe. * (mat.) referitor la diferențe care tind către zero. o ecuație ~ă (și s. f.) = ecuație care conține o variabilă, funcția recunoscută și derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferențial. II. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente. III. s. n. angrenaj constituit din două roți dințate planetare așezate pe același ax și din două roți satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roți turații diferite la viraje, iar la mașini de lucru pentru a varia în mod deosebit turația. (< fr. différentiel)

Sursa : neoficial

diferențiál adj. m. (sil. -ți -al), pl. diferențiáli; f. sg. diferențiálă, pl. diferențiále

Sursa : ortografic

diferențiál s. n. (sil. -ți -al), pl. diferențiále

Sursa : ortografic

DIFERENȚIÁL \~ă (\~i, \~e) 1) Care contribuie la diferențiere; care constituie o diferență. Semn \~. 2) Care operează cu diferențe; care se bazează pe compararea unor diferențe. Studiu \~. * Calcul \~ parte a matematicii care studiază variațiile funcțiilor. Geometrie \~ă parte a geometriei care studiază proprietățile figurilor folosind calculul diferențial. [Sil. -ți -al] /différentiel

Sursa : NODEX

DIFERENȚIÁL s.n. Angrenaj de roți dințate al unui vehicul, care permite ca două roți așezate pe același ax să se poată învârti cu viteze deosebite. [Pron. -ți -al, pl. -le, -luri. / < fr. différentiel].

Sursa : neologisme

DIFERENȚIÁL, -Ă adj. 1. Care constituie o deosebire. 2. Care comportă (procedează cu) diferențe. ** (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero. * Ecuație diferențială (și s.f. ) = ecuație care conține o variabilă, o funcție necunoscută și derivatele acesteia; calcul diferențial = capitol al analizei matematice care se ocupă cu definirea și cu studiul proprietăților și al aplicațiilor derivatelor de diferite ordine, ale funcțiilor de una sau mai multe variabile; geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor folosind calculul diferențial. [Cf. fr. différentiel, it. differenziale].

Sursa : neologisme

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru DIFERENȚIAL

Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru DIFERENȚIAL.

Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre

Vasile Pârvan - Datoria vieţii noastre Datoria vieții noastre de Vasile Pârvan Lecție de deschidere a cursurilor de istoria antică și de istoria artelor, ținute în semestrul de iarnă 1919 - 1920 la Universitatea din Cluj, citită în ziua de 3 noiembrie 1919 De la o zi la alta popoarele trăiesc prin munca, mereu aceeași, a celor mulți. Singura oboseală ce și-o dă sufletul omului simplu e de a păstra cât mai neschimbat meșteșugul din bătrâni, care îi dă - după meseria ce o are - hrana. Și memoria populară e foarte precisă: unele procedee își au începutul lor, identic cu forma de azi, în epoca preistorică. Continuitatea civilizațiilor populare în cursul mileniilor e propriu-zis un simplu reflex al continuității vieții din natură: evoluția acesteia se petrece în limite de timp așa de imense, încât sunt neaccesibile controlului uman; se poate așadar vorbi de o adevărată eternitate a primitivismului popular, conservativ. Istoric, adică evolutiv-uman, popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor și revoltaților. Aceștia tulbură ca niște demoni, perpetuu nemulțumiți, beatitudinea lenei spirituale a contemporanilor, le deșteaptă iluzii și apetituri, le răscolesc patimile, le dărâmă prețiosul echilibru al perfectei inerții. Fie ...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIFERENȚIAL

Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru DIFERENȚIAL.

DERIVARE

... s . f . Acțiunea de a deriva și rezultatul ei . 1. Provenire , rezultare a unui lucru din . . . 2. Operație folosită în calculul diferențial

DIFERENȚIA

DIFERENȚIÁ , diferențiez , vb . I . 1. Tranz . A stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri , a delimita caracterele lor specifice . 2. Refl . A se deosebi de altcineva sau de altceva . 3. Tranz . ( Mat . ) A calcula o diferențială . [ Pr . : - ți -

INTEGRAL

INTEGRÁL , - Ă , integrali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Întreg , complet . 2. Adj . ( În sintagmele ) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele . Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute . 3. S . f . ( Mat . ) Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date , a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate

INTEGRARE

INTEGRÁRE , integrări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) integra și rezultatul ei ; integrație . 2. ( În sintagma ) Integrarea producției = reunirea în același loc , în cadrul uneia și aceleiași unități de producție , a activităților de producție succesive , începând cu obținerea materiei prime și până la fabricarea produsului finit . 3. ( Mat . ) Calculul unei integrale ; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate

INTEGRATOR

INTEGRATÓR , - OÁRE , integratori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Aparat ) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale . 2. S . n . Circuit electric caracterizat printr - o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele

TRANSCENDENT

... dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat ; care presupune un principiu exterior și superior oricărei clase de obiecte . 2. ( Mat . ) Care folosește calculul diferențial

A r c h e u s . r o