|
|
||
Vezi și:STRIGA,
GLĂSCIOR,
GLĂSUȚ,
ȚIPĂTOR,
COBORÎ,
TARE,
ÎNCET,
ÎNGÂNA,
ȘOPOT,
ȘOPTITOR
... Mai multe din DEX...
GLAS - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. GLAS, glasuri, s.n. 1. Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; facultate specifică omului de a emite sunete articulate; voce. * Loc. adv. Într-un glas = (toți) deodată; în unanimitate. * Expr. A da glas = a) a striga; b) a exprima (oral sau în scris). A ridica (sau a înălța) glasul = a vorbi, a răspunde cu un ton ridicat, tare, răstit; a protesta. A căpăta (sau a prinde) glas = a căpăta curaj, a-și reveni (și a începe să vorbească). A-i pieri (cuiva) (sau a i se stinge, a-și pierde) glasul = a nu mai putea să vorbească, să răspundă; a nu mai avea ce răspunde. ** (La pl.) Murmur sau vuiet produs de mai multe persoane (care vorbesc concomitent). ** Ciripit sau cântec al păsărilor. ** Strigăt produs de unele animale. 2. Fig. Zgomot produs de vânt, de o apă etc.; sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor. 3. Fig. (Înv.) Veste, știre. 4. Denumire dată scării muzicale în cântarea bisericească răsăriteană. ** Fiecare dintre cele opt moduri (3) fundamentale după care se execută cântările bisericești. - Din sl. glas?.Sursa : DEX '98 GLAS s. v. cuvânt, știre, termen, veste, vorbă.Sursa : sinonime GLAS s. 1. cuvânt, grai, gură, voce, (livr.) verb, (pop.) limbă, (reg.) boace, (înv.) rost. (Încă nu i-am auzit \~ul.) 2. v. voce. 3. v. ciripit. 4. v. cânt. 5. v. canon.Sursa : sinonime glas s. n., pl. glásuriSursa : ortografic GLAS \~uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. \~ puternic. \~ răgușit. * Într-un \~ toți deodată. A da \~ a) a striga; b) a exprima (verbal sau în scris). A ridica \~ul a se răsti. A căpăta (sau a prinde) \~ a căpăta curaj. A-i pieri (sau a i se stinge) \~ul a) a nu mai putea să vorbească; b) a nu mai avea ce răspunde; a se da bătut. 2) mai ales la pl. Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de păsări sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. \~ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. \~ de vioară. /Sursa : NODEX glas (-suri), s.n. - 1. Cuvînt. - 2. Limbaj, cuvînt. - 3. (Înv.) Veste. - 4. (Înv.) Urare. - 5. Gamă la muzica orientală. - Megl. glas. Sl. glas? (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 95), cf. bg. glas, ceh. hlas, pol. glos, rus. golos. - Der. glăsi, vb. (înv., a vorbi, a spune; înv., a cînta; Trans., a plînge, a se jelui), din sl. glasiti; glasnic, adj. (înv., faimos, celebru; înv., vocal); neglasnic, adj. (înv., consonant); glăsui, vb. (a vorbi, a rosti, a spune; a cînta, a plînge, a se jelui); glăsuitor, adj. (sonor); conglăsui, vb. (a vorbi în același timp; a coincide), format pe baza fr. consonner; conglăsuitor, adj. (conform).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru GLASRezultatele 1 - 10 din aproximativ 991 pentru GLAS. Veronica Micle - Glasul durerei ... ai tu vreodată frunzele de vânt mișcate Susurând încet și tainic pe-a lor ramuri clătinate? Ele cântă-atunci de jale cu un glas suspinător; Cine știe-a lor durere, cine știe dorul lor. Și ascunsă prin frunzișuri, tăinuind a ei ființă, cântă dulcea Filomela ... Traian Demetrescu - Din glasul tău Traian Demetrescu - Din glasul tău Din glasul tău de Traian Demetrescu Ai stat o seară, lîngă mine. Pe-o bancă, și-am vorbit De cîte-n lună și în stele — Și-apoi ne-am despărțit. Firește, cine ține minte Aceea ce-a fost ieri? O seară trece și se uită, Ca multe alte seri... Dar mie mi-ai rămas în suflet O fericire rară : Ceva din glasul tău, mai dulce Ca liniștea de Dimitrie Anghel - Două glasuri ... voi muri liniștit, cu ochii mari deschiși spre zarea de lună ce începea să rumenească cerul. Dar, în liniștea aceea nesfîrșită și întunecată, deodată un glas de durere chemă după ajutor. O plîngere lungă urcă, se tîrî în aerul adormit, se apropia de mine, trecu mai departe, negăsind parcă ce căuta ... și tăcu din nou ca și cum n-ar fi fost decît o părere. Înfiorat, mai întîi am crezut că poate-i ecoul propriului meu glas, al propriei mele chemări după ajutor ce-mi scăpase fără să-mi dau seama ; dar glasul celui ce poate sta să moară ca și mine ... spaima morții ! Împăcarea ce-o simțeam cu o minută mai înainte în fața necunoscutului, în care stam să intru, pieri. Și-acum cînd auzisem un glas omenesc, o durere ce era soră cu a mea, nu mai voiam să mor și aș fi vrut pe cineva la căpătîiul meu ... Andrei Mureșanu - Glasul unui român ... au gen străin? Atunci s'ar frânge cearta, ce curge acum fierbinte, S'ar șterge atunci ca ceața și vechiul meu suspin! De tace omenimea, glas va da stânca'n munte, Și apele nu vuet prin ton nepomenit. Nu mai e timp s'apuie un gen, ce-a mers ... Mihai Eminescu - Când iarăși glasul Mihai Eminescu - Când iarăşi glasul Când iarăși glasul de Mihai Eminescu Când însuși glasul gândurilor tace, Mă-ngână cântul unei dulci evlavii - Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopții blând însenina-vei Cu ochii mari și purtători de pace? Răsai din umbra vremilor încoace, Ca să te văd venind - ca-n vis, așa vii! Cobori încet... aproape, mai aproape, Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față, A ta iubire c-un suspin arat-o, Cu geana ta m-atinge pe pleoape, Să simt fiorii strângerii în brațe - Pe veci pierduto, vecinic Mihai Eminescu - Murmură glasul mării Mihai Eminescu - Murmură glasul mării Murmură glasul mării de Mihai Eminescu Murmură glasul mării stins și molcom, Înconjurând a Italiei insulă mândră  O, luminați, a cerului stele albe, Câmpilor noștri. Vă vărsați icoanele voastre în Tibur, Nori, zugrăviți pe câmpie umbre fuginde, Tu, măreție a nopții, a mării, a lumei, Împle Italia. Mare, poartă pe undele tale corăbii, Unele grele ni-aducă aur din Ofir, Altele înfoiate de roze d-Egipet, Vinuri și smirnă. Ah, trimiteți popoare vulturii voștri Cei de lemn să zboare pe marea măreață, Căci a Romei eterne picioare marmorei Daruri așteaptă. Numai singur asupra lumei în pace Nepăsător tămâii și laudei voastre, Învăluit în maiestatea tăcerei Stă-mperatorul. Vezi-l atins de umbra gândirilor regii! Vorba-i va să fie o rază-n lume; Orele lui sunt izvoare la anii istoriei, Salve- Iancu Văcărescu - Glasul poporului subt despotism Iancu Văcărescu - Glasul poporului subt despotism Glasul poporului subt despotism de Iancu Văcărescu Apărută în volumul Colecție din poeziile d-lui marelui logofăt I. Văcărescu , cap. Sfaturi practice (1848) (1821) Răscoală-te, inima mea, din a răbdării boală ! Grozav, grozav ai suferit, grozavă te răscoală ! Să tremure, să tremure cumplita tiranie: Zdrobită azi în pulbere, pe loc să nu mai fie ! Ființa ei și numele în iad să se coboare ! Și-ai ei prieteni mult huliți ca ea să se doboare ! Drept îndreptînd oricare drept poporu n-are plată; Minte-nțeleaptă mintea lui prin fapte se arată. Ai libertății fii sînt toți sub steagu-i cîți se-adună, Toți robii își rup fiarăle ! Toți bunii s-împreună. Poporu-ncrede cîrmele-i la fiii făr'de lege. Să tremure ! să tremure cumplita tiranie ! Zdrobit va fi cine-o-ndrăzni gînd de tiran să-i Ion Luca Caragiale - Tot Mitică ... altul, fac o partidă. Mitică s-a încurcat la privit și numără punctele. După o serie a jucătorului forte, Mitică cu glas tare: - 25 cu nimic-sprezece! * - Ai fost la Cotroceni, Mitică? - Nu, monșer, am scăpat tramcarul! * - Mitică, prea te izmenești! - Din contra, monșer, că nu port ... Haide, Mitică, la Herestrău. Mitică: Nu, monșer, nu-mi face trebuință. Eu cumpăr lemne tăiate gata. * La telefon. Mitica sună. Soneria răspunde. Mitică: Alio! Un glas de damă (răspunzând): Alo! Mitică: Cine-i acolio? Glasul: Centrala întâia. Mitică: Domnișoară, vă iubesc. Glasul: Cine ești dumneata? Mitică: Mitică. Nici un răspuns... Mitică ... te pomenești că rămâi așa! * Costică încheie așa, la cafenea, un violent discurs politic: - Domnul Carp e autocrat! Mitică: - Ba pardon, e moftocrat! * Mitică (cu glas drăgăstos): Amice Costică, fii bun și mă-mprumută cu trei lei. Costică (cu tremolo în glas): Mițo dragă, te rog nu face mofturi... Mitică: Nu te face al dracului, căci știu bine că ai. Costică: Bine, să zicem că te împrumut ... i dai înapoi? Mitică (repede): Un franc când voi avea, altul când voi putea, iar pe celalt după moarte! * La berărie. Costică (cu tremolo în ... Mihai Eminescu - Pentru păzirea auzului Mihai Eminescu - Pentru păzirea auzului Pentru păzirea auzului de Mihai Eminescu Dacă auzi în aer cântare dulce, veche, O taie chiar cu sila de la a ta ureche  Căci cântecele-acestea te-nchină dezmierdării Și-ți leagănă simțirea pe undele uitării; Se varsă înlăuntru-ți a aerului miere Slăbănogindu-ți mintea și mândra ei putere Și acea socoteală măreață-mbărbătată A sufletului mândru o-ntunecă îndată. Prea dulce adormire în aer curge miere Și inima-ți bărbată devine de muiere, Iar mintea ta cu partea ei cea nălucitoare Nu încetează-n forme a plămădi, ușoare, Acele chipuri mândre în cântec înțelese: Cu chipuri pătimașe se umple ea adese. Când cântăreții nu-i vezi ș-a fi muieri se-ntâmplă, Atunci se bate-n tremur sângele tău sub tâmplă Și-n primitorii creieri îndată el încheagă Poftite chipuri albe  femei cu firea dragă. Nu fluierați de-aceea urechea-n versul iambic: Picioru-ușor se mișcă în saltul ditirambic, Fără de rânduială, și dulce și molatec, Ca ceara ea îți face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele, de-urmarea lor amară, Astup-a ta ureche ... Mihail Cuciuran - O zi și o noapte de primăvară pe ruinele Cetății Neamțu ... nori să lămurești. Și cît privești ochiul, eterul îi curat. Piste puțină vremi să trec aceste toate, Și numai ici cole s-aude cîti-un glas ; În locuri pustiite, și tare dipărtate, Și încă necălcate di a omenirei pas. Acuma pe-mpregiuru-mi stăpînești tăcere, Toată mișcare doarmi toată ... acum îs mute Zăresc o cocoveică pi-un stîlpușor cîntînd. Mă scol să iau o piatră, s-alung ace urîtă Pasăre, ce răcnești c-un glas pătrunzători, Și cînd o rădicasăm, întru ace menută, Mi să arat-o umbră strigînd îngrozitor. • • • • • • • • • â ... strigă — Trăiască vouă spre fericiri ; Trăiască-ne și nouă bunul ocrotitor. Ș-în zisa lui din urmă glasuri pătrunzătoari Răsună pintre bolte c-un glas veselitor, Strigînd — în veci trăiască ! spre a voastră înalțari Al vostru bun părinte, al nostru ocrotitor. Dar cine întrerupe ? a noastră ... Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii ... suspină Și când astupat geme vântul pân boltituri, Este al vostru nume ce ca o undă lină Murmuie, se strecoară pân aste crăpături. .............................................................................. Dar ce glas întrerupe astă tăcere sfântă! E glasul cucuvaii ce plânge al său dor. Asta este poetul? p-al vostru mormânt cântă Acest fiu al pustiii?... O ... poate și el cobește, Sau plânge slava veche, și plânge dureros. Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile mă las. Rușaște răsăritul, muntele rubinează, Îngânat pântre aburi dealurile verzesc; Râul adapă câmpul ce ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GLASRezultatele 1 - 10 din aproximativ 69 pentru GLAS. ... animale și păsări ) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei . II. 1. Tranz . A spune , a enunța ceva cu glas puternic ; a - și exprima cu glas puternic voința . 2. Intranz . A se răsti la cineva , a - i adresa cuiva vorbe aspre ; a - i vorbi cuiva ... chema ( pe cineva ) cu glas tare să vină , să asculte etc . ( spunându - i numele ) . 4. Tranz . A face cunoscut ceva ( anunțând , vestind cu glas tare ) . 5. Tranz . A se adresa cuiva cu un epitet , a denumi pe cineva ; a porecli . 6. Intranz . A ... ... GLĂSCIÓR , glăscioare , s . n . Diminutiv al lui glas ( 1 ) ; spec . glas ( 1 ) de copil ; glăsuț . - Glas ... GLĂSÚȚ s . n . ( Rar ) Diminutiv al lui glas ( 1 ) ; spec . glas ( 1 ) de copil ; glăscior . - Glas ... ȚIPĂTÓR , - OÁRE , țipători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre glas ) Strident . 2. S . f . Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage . - Țipa ^1 + suf . - ător ... ... febrei etc . ) . 4. Tranz . A schimba înălțimea glasului , trecând la un registru mai profund ; a vorbi , a cânta cu glas mai puțin intens , mai scăzut . 5. Intranz . și refl . A - și avea originea , a se trage din . . . 6. Refl . Fig . A ... ... Cu forță , cu intensitate , cu putere . 3. ( Pe lângă verbe ca " a vorbi " , " a spune " , " a cânta " etc . ) Cu glas articulat , pentru a fi auzit de cei din jur ; cu glas ... domol . 2. Adj . ( Despre sunete , melodii etc . ) Cu intensitate scăzută , abia auzit . 3. Adv . Fără grabă , domol , binișor , alene ; lin , pe nesimțite . 4. Adv . Cu glas ÎNGÂNÁ , îng ? n , vb . I . 1. Tranz . A imita , a repeta ( în bătaie de joc ) vorbele , glasul cuiva . 2. Tranz . A rosti sau a cânta ceva încet , șoptit ( și neclar ) ; a murmura , a mormăi . 3. Tranz . și refl . A ( se ) acompania , a ( se ) însoți . 4. Refl . A se îmbina ; a se confunda , a se amesteca . 5. Refl . și tranz . ( Rar ) A ( se ) mișca ușor ; a ( se ) ȘÓPOT , șopote , s . n . 1. Zgomot ușor produs de curgerea apei , de bătaia vântului , de frunze etc . 2. Zgomot de glasuri care șoptesc ; p . ext . vorbire în ȘOPTITÓR , - OÁRE , șoptitori , - oare , adj . ( Despre oameni , adesea fig . ) Care vorbește în șoaptă , care șoptește ; ( despre glasul , vorba cuiva ) încet , șoptit ^2 . - Șopti + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||