|
||
Vezi și:COMANDAMENT,
FUNCIAR,
IMOBIL,
INTABULA,
METEC,
METOC,
NOTARE,
SERVITUTE
... Mai multe din DEX...
IMOBILIAR - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. IMOBILIÁR, -Ă, imobiliari, -e, adj. (Despre bunuri materiale) Care nu poate fi transportat; imobil^2. ** Care se ocupă de bunuri imobile^2. Agenție imobiliară. [Pr.: -li-ar] - Din fr. immobilier.Sursa : DEX '98 IMOBILIÁR, -Ă adj. 1. (despre bunuri materiale) care nu poate fi transportat. 2. referitor la bunuri fixe, imobile. (< fr. immobilier)Sursa : neoficial Imobiliar ≠ mobiliarSursa : antonime IMOBILIÁR adj. imobil, nemișcător. (Avere \~.)Sursa : sinonime imobiliár adj. m. mobiliarSursa : ortografic IMOBILIÁR \~ă (\~i, \~e) 1) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi mișcat din loc; de neclintit; imobil. 2) Care ține de imobil; propriu imobilului. [Sil. -li-ar] /Sursa : NODEX IMOBILIÁR, -Ă adj. (Despre bunuri materiale) Care nu se poate transporta; nemișcător; imobil. [Pron. -li-ar. / cf. fr. immobilier].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMOBILIARRezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru IMOBILIAR. COMANDAMÉNT , comandamente , s . n . 1. Organ de conducere a unei ( mari ) unități sau a unei instituții militare . 2. Fig . Precept , poruncă , regulă , normă . 3. ( Jur . ) Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui FUNCIÁR , - Ă , funciari , - e , adj . Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi ... IMOBÍL^2 , - Ă , imobili , - e , adj . 1. Care stă în nemișcare ; neclintit , fix . 2. Imobiliar ... INTABULÁ , intabulez , vb . I . Tranz . A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar METÉC , meteci , s . m . ( În Grecia antică ; la pl . ) Categorie socială lipsită de drepturi politice , precum și de posibilitatea de a dobândi proprietăți imobiliare , alcătuită din străinii stabiliți într - o cetate ; ( și la sg . ) persoană care făcea parte din această categorie METÓC , metocuri , s . n . Mănăstire mică , subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari ; proprietate imobiliară a unei mănăstiri ; spec . clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire . [ Var . : metóh , ( reg . ) mitóc s . NOTÁRE , notări , s . f . 1. Acțiunea de a nota și rezultatul ei . 2. Mențiune care se trece în cartea funciară referitoare la drepturile reale imobiliare înscrise în acea ... SERVITÚTE , servituti , s . f . 1. ( În evul mediu ) Stare de dependență , de aservire ; robie , servitudine . 2. ( Jur . ) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar |