|
|
||
|
Vezi și forma bază: PERIA Vezi și:PERIAT, PERIA, PERIERE, PERIETURĂ, PERIUȚĂ, PORTPERIE, RAȘCHETĂ, ȘTERGĂTOR, ȚESĂLA, ȚESĂLAT ... Mai multe din DEX...PERIE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PÉRIE, perii, s.f. 1. Obiect făcut dintr-o placă de lemn, de os, de metal în care sunt fixate fire de păr de animale, fire textile, de sârmă, fire sintetice și care serveşte la frecat, la curățat etc. manual diverse obiecte. ** Fig. (Fam. și depr.) Om lingușitor. 2. Unealtă sau organ de mașină asemănătoare cu peria (1), folosite la curățirea, netezirea sau înăsprirea suprafeței unui corp. ** Unealtă asemănătoare cu o perie (1), cu care se bate hârtia așezată pe un șpalt, cu scopul de a imprima pe ea textul; p. ext. text imprimat astfel, care serveşte pentru corectură. 3. Piesă componentă a mașinilor electrice, care face contactul electric alunecător cu colectorul sau cu inelele de contact. Et. nec. Cf. sl. %perije.%Sursa : DEX '98 PÉRIE s. v. barba-ursului, bidinea, coada-calului, pensulă.Sursa : sinonime périe s. f. (sil. -ri-e), art. péria (sil. -ri-a), g.-d. art. périei; pl. périi, art. périile (sil. -ri-i-)Sursa : ortografic PÉRI//E \~i f. 1) Obiect constând dintr-o placă (de lemn sau de alt material), în care sunt înfipte mănunchiuri mici de fire (de păr, metalice sau sintetice) folosit, în special, la curățat. \~ de haine. \~ de dinți. \~ de scărmănat. * Des ca \~a foarte des. 2) Pensulă mare de vopsit sau de văruit. 3) Instrument pentru văruit constând dintr-un mănunchi compact și uscat de iarbă sau de papură, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect având funcție sau formă asemănătoare. 5) Piesă la mașinile electrice care realizează contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.Sursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PERIERezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru PERIE. Cincinat Pavelescu - Lui Ionel Periețeanu Cincinat Pavelescu - Lui Ionel Perieţeanu Lui Ionel Periețeanu de Cincinat Pavelescu după ce a publicat volumul de epigrame neusturătoare: Urzici În piață nu știi ce să zici! Când ceri spanac, îți dă urzici. La librărie, tot un drac: Când ceri Urzici, îți dă Cincinat Pavelescu - Lui I. Gr. Periețeanu Cincinat Pavelescu - Lui I. Gr. Perieţeanu Lui I. Gr. Periețeanu de Cincinat Pavelescu cu prilejul volumului său Opt portrete de animale. I Prietenul meu Ionel Gr. Periețeanu, o glorie a baroului, epigramist, poet și literat distins, a vrut să publice o plachetă elegantă de sonete: opt portrete de animale. I-am atras atenția că titlul ar fi nepotrivit, portretul evocând ideea chipului omenesc. Dar el persistând, cu toată dragostea veche ce-i port, i-am făcut gluma aceasta, la care veți vedea că a răspuns ime diat cum nu se poate mai spiritual Volumu-n fond nu-i tocmai rău: Tiparul, stilul și hârtia; Dar nu-ți pricepem modestia De-a fi omis... portretul tău! II Iată și spiritualul răspuns al prietenului Periețeanu: Spre a-ți satisface ironia, Voi completa menajeria; Și tu, ce-mpungi pe neștiute, Vei figura printre cornute. Eu am ripostat Răspunzi, în versuri potcovite, Că-mi cedezi locul printre vite; Mai fericit sunt să-l primesc Decât, biped, să te citesc. III Și apoi am continuat Nu-ți completa menajeria! De versuri de-astea sunt sătul Și când ți-ai scris biografia În opt capitole- ... Vasile Alecsandri - Inelul și năframa ... etc. găsim mere de aur care, aruncate jos, se prefac înpalate împărătești, furci de argint care torc singure, piatra de teacă a sfinteiMiercuri, peria sfintei Joi și ștergarul sfintei Vineri, date de tustrele tânăruluiFăt-Frumos ca să-i fie de ajutor când l-ar ajunge zmeii. Piatra de teacă ... ... mușteriu pusă pe masă? Dacă nu eram eu să mă pui pentru tine te dedea madama afară. VICTOR ( ascultă tirada indiferent; merge la dulap, ia peria și începe să curețe hainele ) Da. ( Apoi merge să șează pe scaunul cu pălăria ca să șteargă hainele șezând. ) LIZA ( desperată, oprindu-l ): Ce faci ... Atunci! vreau să știu pentru ce ești zăpăcit... Spune: ce ai? ce-ai pățit? VICTOR( oprindu-se din periat ): N-am nimic. ( se freacă cu peria pe mână. ) LIZA: Ba ai. ( căutând cu gândul și înfricoșată. ) Ai jucat iar cărți și-ai pierdut. VICTOR ( periind mereu ): Nu. LIZA ( zâmbindu-i și ... las în pace? ( se aude soneria în stânga de trei ori scurt și glasul Fifinii strigând: Lizo! Victor tresare, se oprește din periat hainele și peria îi scapă din mână și cade pe scaunul cu pălăria. Se ridică degrabă, ia pălăria; o îndreptează cât poate, strânge, cu ajutorul Lizei, hainele, se ... Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos de Nicolae Filimon A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile. A fost odată un împărat mare și tare. După ce bătu pre toți împărații pămîntului și le luă împărățiele, se însură și făcu trei fete: una cu soarele-n frunte, alta cu luna în spate, iar cea mai mică cu luceafărul de dimineață iarăși în frunte; și toate erau mai frumoase decît zînele munților și ale pădurilor. Aceste fete se duseră la scăldat și intrară într-o baie de marmură; dar deodată se ridică o furtună pe cer și le răpi pe cîtetrele. Ajungînd la urechile împăratului această întîmplare, i se tăie inima și muri, lăsînd pe împărăteasa văduvă. Într-o zi, împărăteasa se apucă să măture pîn casă, dar pe cînd mătura, îi sări un bob de piper în poală; ea luă bobul și-l puse pe sobă, dar el sări și de acolo ... Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu carâta de sticlă Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu carâta de sticlă Făt-Frumos cu carâta de sticlă de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un om, căruia i se urâse cu deșertăciunile cetăților și se făcuse sihastru. Vezi că văzuse el că tot nu e nimic de lumea asta oarbă și d-aia se dusese în sihăstrie. Acolo el avu vecini fiarele pădurilor, și așa de bun era el la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau și îi lingeau picioarele când se întâlneau cu dânsul. Într-una din zile, ducându-le el la marginea râului, ce curgea prin pădurea aceea, ca să se spele, văzu un sicrinel, încheiat și smolit bine, că vine pe apă și se oprește de marginea unde sta el, și îndată auzi că orăcăiește ceva ca un copilaș. Stătu puțin și cugetă el, ca ce să fie asta? Dar după ce se rugă puțin, ca să se depărteze de el ispita satanei, daca ispită ar fi, și după ce văzu că orăcăitul se întețește, necum să piară dinaintea lui, prinse a scoate sicriașul la margine. Și, deschizându-l, găsi într-însul un copil mic ca de ... Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată Voinicul cel fără de tată de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost un împărat ș-o împărăteasă. Ei aveau numai o fată și o păzea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie să iasă nici până în grădină fără dădaca ei. Aceasta o ținea de aproape și n-o scăpa din vedere nici cât ai da în cremene. Fata, tot șezând la fereastră, vedea pe un june fluieră-vânt de colo până colo. Într-o zi uitându-se la el, o văzu și el și, țintind ochii în ochii ei, ea simți un fior, apoi ca o scânteie de foc o arse ceva la inimă. Se trase fata de la fereastră și spuse dădacă-sei ce i se întâmplă. Atunci dădaca ei îi zise: - Ci ca fugi și d-ta de la fereastră! Ce tot te zgâiești și te uiți la toți d-alde taie câinilor frunză. Nu trecu mult și fata începu a nu se simți bine. Pasămite luase în pântece, fără știrea lui Dumnezeu. Spuse dădacă-sei. Aceasta se da de ceasul morții de ciudă, cum de să se ... Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu 1870 În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miază-noaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe — împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără — pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat, — trist mergea la război cu inima neîmblânzită, — și împărăteasa sa, ... Ioan Slavici - Doi feți cu stea în frunte Ioan Slavici - Doi feţi cu stea în frunte Doi feți cu stea în frunte de Ioan Slavici 1872 A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, și în lumea asta era un păcurar bătrân și o păcurăriță, care aveau trei fete: Ana, Stana și Lăptița. Ana, cea mai în vârstă dintre surori, era frumoasă, încât oile înce- tau a paște când o zăreau în mijlocul lor; Stana, cea mijlocie, era frumoasă, încât lupii păzeau turma când o vedeau pe dânsa stăpână; iară Lăptița, cea mai tânără soră, albă ca spuma laptelui și cu păr moale ca lâna mielușeilor, era frumoasă — mai frumoasă decât surorile sale împreună — frumoasă cum numai dânsa era. Într-o zi de vară, când razele soarelui erau mai stâmpărate, cele trei surori se duseră ca să culeagă căpșune în marginea codrilor. Pe când ele culegeau căpșunele, îndată se aude un șir de tropote, ca și când ar veni și s-ar apropia o ceată de călăreți. Era cine era: era tocmai feciorul împăratului, venind ca să meargă cu ... Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă La curtea cuconului Vasile Creangă de Mihai Eminescu Pe când țara de jos a Moldovei e semănată numai de coline care, arate primăvara, par, cu brazdele lor răsturnate în soare, niște mușunoaie mari și negre, în țara de sus colinele devin dealuri și văile -r âpe. Cei dintâi înalță coaste albe și neroditoare de lut, pin râpile adânci cresc ierburi mari și nepăscute, pietre grunțuroase dar fără consistență se văd clădite ca pereți în huma cenușie și umedă și prin adâncituri de bălți și pâraie leneșe se așează pe grunzurii pământului o salitră albă și strălucitoare ca bruma. Spata dealurilor e adesea întinsă, șeasă ca palma și de o productivitate mare și regulată, de aceea adevăratul grânar al Moldovei rămâne țara de sus. În văi și deasupra râpilor neroditoare stau risipite satele, pe planul dealurilor, arătura. O deosebire de la această regulă face însă valea Siretului și a Sucevei care, prin perspectiva sa frumoasă, prin mândra depărtare a dumbrăvilor sale și prin acea întinsoare molatecă și strălucită sub o boltă ce pare menită a fi etern albastră, pare un rai pământesc. Pe valea Siretului, ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bursierul Bursierul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Din maidanele, vara împodobite cu flori și iarna cu zăpadă, de la umbra castanilor verzi și stufoși, unde se adunau bătrânii cu snoavele lor, de la vatra cu jeratic clipind ca niște ochi de aur, în jurul căreia se prigoreau bunele mele surori, din atâtea cântece, și basme, și povești, când ai avut ochi, închipuire și inimă, să te pomenești închis în niște ziduri înalte, să te izbești de chipuri străine și reci, de inimi domoale și nepăsătoare, de mai-mari cari nu vor să știe de cântece și de basme... iacă cea mai mare nefericire din viața mea! Dezordinea și sclavia liceului, masa bursierilor, soioasă și murdară, duhoarea bucatelor grase, cafelele cu lapte mirosind a câne plouat, plescăitul lacom a optzeci de tovarăși, și pedagogii cu ifosul lor de parveniți, așezați în căpătâiele celor două mese lungi... iacă ce mă înfioară și astăzi când mă gândesc la acea viață de șeapte ani. Eram de doisprezece ani. Nu cunoșteam pe nimeni din tot dormitorul. Când lampa dim mijlocul tavanului cu arabescuri albe și cenușii se stinse, închisei ochii, ascultai răsuflările ostenite și grele ale bursierilor și ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PERIERezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru PERIE. ... PERIÁT^2 , - Ă , periați , - te , adj . Curățat sau netezit cu peria . [ Pr . : - ri - at ] - V. peria . PERIÁT^1 , periaturi , s . n . Faptul de a ( se ) peria . [ Pr . : - ri - at ] - V. peria ... refl . A ( se ) curăța de praf , de scame , de noroi cu ajutorul periei . 2. Tranz . A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cânepă ieșit din raghilă pentru a - l curăța de câlți , de impurități ; a ... ... PERIÉRE , perieri , s . f . Acțiunea de a ( se ) peria și rezultatul ei . [ Pr . : - ri - e - ] - V. peria ... PERIETÚRĂ , perieturi , s . f . Acțiunea de a ( se ) peria și rezultatul ei . [ Pr . : - ri - e - ] - Peria PERIÚȚĂ , periuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui perie . 2. ( Reg . ) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase . [ Pr . : - ri - u - ] - Perie + suf . - PORTPÉRIE , portperii , s . f . 1. Organ sau piesă a unei mașini ( electrice ) de care este fixată o perie ( de contact ) . 2. Suport pe care se țin periile . - Port ^1 - + RAȘCHÉTĂ , rașchete , s . f . 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas . 2. Perie având cuie în loc de peri și care servește la rașchetarea tencuielilor . 3. Unealtă în formă de perie de bordaj , la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc , folosită la curățarea punții . 4. Răzuitor pentru ȘTERGĂTÓR , - OÁRE , ștergători , - oare , subst . 1. S . f . Bucată de covor sau împletitură de papură , de sfoară , de material plastic etc . , pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă . 2. S . f . ( Reg . ) Prosop . 3. S . n . , s . f . Cârpă de șters . 4. S . n . Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului . 5. S . n . Aparat format dintr - una sau din două palete cu muchie de cauciuc care , acționate de un motor , șterg geamul de la parbrizul unui vehicul . 6. S . m . și f . ( Rar ) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor . - Șterge + suf . - ... ȚESĂLÁ , țesál , vb . I . Tranz . 1. A curăța , a peria ȚESĂLÁT^2 , - Ă , țesălați , - te , adj . Curățat , periat cu țesala . - V. țesăla . ȚESĂLÁT^1 s . n . Faptul de a țesăla . - V. Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||