Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:RÂȘNICIOARĂ, HĂDĂRAG, MĂCINA, MORIȘCĂ, PIPERNIȚĂ, RÂȘNI, RÂȘNIȚAR, VEȘCĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului RÂȘNIȚĂ: RÂȘNITĂ.

 

RÂȘNIȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

R?ȘNIȚĂ, râșnițe, s.f. 1. Mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner. * Expr. A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta. A-i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură. ** Moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune. 2. Instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. - Din bg. răšnica.

Sursa : DEX '98

 

RÂȘNIȚĂ s. v. gură, pipota, rânză, stomac, măcinător.

Sursa : sinonime

 

RÂȘNIȚĂ s. 1. (rar) morișcă. (\~ de cafea, piper etc.) 2. (prin Transilv.) melesteu. (\~ de porumb.)

Sursa : sinonime

 

râșniță s. f., g.-d. art. râșniței; pl. râșnițe

Sursa : ortografic

 

RÂȘNIȚ//Ă \~e f. 1) Instalație primitivă de măcinat cereale compusă din două pietre suprapuse dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner. * A ajunge de la moară la \~ a sărăci; a scăpăta. A-i umbla gura ca o \~ a vorbi repede și mult. 2) Mașină mică de uz casnic pentru măcinarea boabelor de cafea sau de piper. /răšnica

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru RÂȘNIȚĂ

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru RÂȘNIȚĂ.

Mihai Eminescu - Călin

Mihai Eminescu - Călin Călin (File din poveste) de Mihai Eminescu Cuprins 1 Motto: Gazel 2 I 3 II 4 III 5 IV 6 V 7 VI 8 VII 9 VIII Motto: Gazel Toamna frunzele-mi colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mână tremurândă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi pășind în tindă - E iubitul care vine De mijloc să te cuprindă Și în fața ta frumoasă O să ție o oglindă, Să te vezi pe tine însăți Visătoare, surâzândă. I Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic Ș-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot - De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot; Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie, Acățat de pietre sure un voinic cu greu le suie; Așezând genunchiu și mână când pe-un colț, când pe alt colț, Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în ietacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori ...

 

Mihai Eminescu - Călin (file din poveste)

Mihai Eminescu - Călin (file din poveste) Călin (File din poveste) de Mihai Eminescu Cuprins 1 Motto: Gazel 2 I 3 II 4 III 5 IV 6 V 7 VI 8 VII 9 VIII Motto: Gazel Toamna frunzele-mi colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mână tremurândă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi pășind în tindă - E iubitul care vine De mijloc să te cuprindă Și în fața ta frumoasă O să ție o oglindă, Să te vezi pe tine însăți Visătoare, surâzândă. I Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic Ș-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot - De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot; Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie, Acățat de pietre sure un voinic cu greu le suie; Așezând genunchiu și mână când pe-un colț, când pe alt colț, Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în ietacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. ...

 

Mihai Eminescu - Miron și frumoasa fără corp

... spală la un blid, Iar bătrâna gată fașa Și cumetrele se râd. ­ Măi ciobane ortomane, Unde-mi mergi așa pe frig? ­ Da la râșniță la Dane Și la borș la Pipirig; Ce era să spun? Iac-asta, Mi-a făcut băiet nevasta, Nu vă fie cu bănat ...

 

Alexei Mateevici - Toamna (Mateevici)

Alexei Mateevici - Toamna (Mateevici) Toamna de Alexei Mateevici (Schiță din viața basarabenilor) Prin tăcerea nopții albastră-fumurie de toamnă, pe deasupra satului adormit trecu un chiot ascuțit de câteva glasuri. Flăcăii umblau prin sat în veselia lor zburdalnică, și noaptea, împreună cu lumina nelămurită a lunii, ce părea înfumurată de norii trecători și de ceață, parcă se zguduia și tresărea speriată. Apoi, în răstimpuri, cântecele prelungi ale flăcăilor străbăteau negurile toamnei și se duceau departe-departe, într-acolo, de unde numai spre primăvară se întoarnă păsările călătoare. Era frumoasă noaptea în mâhnirea ei posomorâtă, și frumos sunau glasurile flăcăilor. Melodia cântecului lor foarte bine se potrivea cu noaptea tristă și somnoroasă, ca și când cântau ei noaptea de toamnă. Și noaptea părea că ascultă această cântare în tristețea ei, în fâșâitul frunzelor, ce cad din copaci și se duc cu vântul ușor și plângător. Și după cântecele lor plângătoare, ca și vântul, iarăși porneau nebunaticele strigăte de veselie. Așa petreceau flăcăii pân-în zori. Dimineața răcoroasă îi deștepta pe oameni, și satul se înviora în zgomotul lucrului de toamnă, pe când cerul răsăritului își schimba minunatele lui culori. Toamna era frumoasă și bogată. Anul fusese rodnic, și ...

 

Ioan Slavici - Gura satului

Ioan Slavici - Gura satului Gura satului de Ioan Slavici Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX I Nu-i vorbă, răi sunt oamenii, încât mai răi nici n-ar putea să fie. Chiar și acela pe care toată lumea îl știe de bun își are ceasurile de răutate, și nu avem decât să-l atingem unde-l doare pentru ca să-l facem mai dârz decât alții. Dar nenea Mihu tot om bun rămâne. Se și cuvine însă unui om din oameni, ca dânsul, să fie de bună chibzuială, să cumpănească vorbele și să umble mai mult călare decât pe jos. Acasă, asta-i altă vorbă! Oamenii s-au obișnuit a zice mai bucuros "La Mihu Saftei" decât la "Safta Mihului" fiindcă... așa-i lumea! Când oamenii nu au ce face, ei scormonesc o vorbă și își petrec vremea cu ea. Să te ferească Dumnezeu să nu cazi pe gura satului. Pentru aceea, când Safta începe să facă gură, nenea Mihu își pune mâinile în cap și-i zice: — Nevastă! nu mă da pe gura golanilor. Iar apoi caută să-i facă pe plac, ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RÂȘNIȚĂ

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru RÂȘNIȚĂ.

RÂȘNICIOARĂ

... RÂȘNICIOÁRĂ , râșnicioare , s . f . Diminutiv al lui râșniță . - Râșniță

 

HĂDĂRAG

HĂDĂRÁG , hădăragi , s . m . ( Reg . ) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele . 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară , care scutură teica , lăsând să cadă boabele din coșul morii ; hădărău . 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod . 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița . [ Var . : hadarág s .

 

MĂCINA

MĂCINÁ , mácin , vb . I . Tranz . 1. A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii ; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii , al râșniței sau al altor unelte . 2. ( Adesea fig . ) A fărâmița , a zdrobi , a ruina , a roade , a mânca . 3. Fig . A examina sau a medita îndelung ; a rumega , a

 

MORIȘCĂ

... MORÍȘCĂ , moriști , s . f . 1. Mașină mică de vânturat grâne . 2. Râșniță cu care se macină pesmet , cafea , piper etc . 3. Moară mică pusă în mișcare de vânt , de apă sau cu mâna . 4. Jucărie care înfățișează ...

 

PIPERNIȚĂ

... PIPÉRNIȚĂ , pipernițe , s . f . ( Rar ) 1. Vas ori cutie mică în care se ține piperul ( 1 ) . 2. Piuliță ( de lemn ) sau râșniță

 

RÂȘNI

RÂȘNÍ , râșnesc , vb . IV . Tranz . A măcina cafea , piper , scorțișoară etc . cu râșnița (

 

RÂȘNIȚAR

... RÂȘNIȚÁR , râșnițari , s . m . Persoană care macină sau fărâmă porumb , sare etc . cu râșnita ( 1 ) . - Râșniță

 

VEȘCĂ

VÉȘCĂ , vești , s . f . Coajă de copac din care se face marginea circulară a sitelor , cercul din jurul pietrelor de moară și al râșnițelor etc . ; p . ext . obiect făcut din această coajă ( mai ales