Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:RADIOFIZICĂ, RADIOGHIDAJ, RADIONAVIGAȚIE, TEXTOLIT, TURMALINĂ ... Mai multe din DEX...

RADIOTEHNIC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RADIOTÉHNIC, -Ă, radiotehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. ** Tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicații. 2. Adj. Care ține de radiotehnică, privitor la radiotehnică. [Pr.: -di-o-] - Din fr. radiotechnique.

Sursa : DEX '98

 

radiotéhnic adj. m. (sil. -di-o-) tehnic

Sursa : ortografic

 

RADIOTÉHNI//C \~că (\~ci, \~ce) Care ține de radiotehnică; propriu radiotehnicii. [Sil. -di-o-] /radiotechnique

Sursa : NODEX

 

RADIOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la radiotehnică, de radiotehnică. [< fr. radiotechnique].

Sursa : neologisme

 

RADIOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la radiotehnică. II. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. * tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. (< fr. radiotechnique)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RADIOTEHNIC

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru RADIOTEHNIC.

RADIOFIZICĂ

RADIOFÍZICĂ s . f . Disciplină care studiază producerea și propagarea undelor electromagnetice , influența stării atmosferei asupra acestora etc . constituind baza fizică a radiotehnicii . [ Pr . : - di -

 

RADIOGHIDAJ

RADIOGHIDÁJ , radioghidaje , s . n . Dirijare de la distanță , prin mijloace radiotehnice , a unui vehicul . [ Pr . : - di -

 

RADIONAVIGAȚIE

RADIONAVIGÁȚIE s . f . Conducere a navelor ( în special a aeronavelor ) cu mijloace radiotehnice . [ Pr . : - di -

 

TEXTOLIT

TEXTOLÍT , textolite , s . n . Material în formă de plăci , constituit din straturi de țesături impregnate cu rășini sintetice de tipul bachelitei , prelucrabil prin așchiere , utilizat ca material electroizolant în electrotehnică și radiotehnică , în construcția de mașini ( la fabricarea unor roți

 

TURMALINĂ

TURMALÍNĂ , turmaline , s . f . Nume dat mai multor silicați naturali de sodiu , calciu , magneziu și aluminiu , cu bor ^1 , cristalizați și divers colorați , folosiți ca pietre semiprețioase sau în optică , radiotehnică