|
||
Vezi și:AURICULĂ,
AURICULAR,
ATRIU,
INTERSISTOLĂ,
OSTIE,
REPTILĂ,
SISTOLĂ
... Mai multe din DEX...
AURICUL - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. AURÍCUL, auricule, s.n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] - Din fr. auricule, lat. auricula.Sursa : DEX '98 AURÍCUL s. (ANAT.) atriu. (\~ul este o despărțitură a inimii.)Sursa : sinonime aurícul (compartiment al inimii) s. n. (sil. a-u-), pl. aurículeSursa : ortografic AURÍCUL \~e n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale inimii, care comunică cu ventriculele. [Sil. a-u-] /Sursa : NODEX AURÍCUL s.n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale atriului inimii. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula].Sursa : neologisme AURICUL^2(O)- elem. "auriculă". (< fr. auricul/o/-, lat. auricula)Sursa : neoficial AURÍCUL^1 s. n. fiecare dintre cele două compartimente superioare ale inimii; atrium (3). (< fr. auricule, lat. auricula)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AURICULRezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru AURICUL. AURÍCULĂ , auricule , s . f . ( Anat . ) Pavilionul urechii . [ Pr . : a - ... AURICULÁR , - Ă , auriculari , - e , adj . 1. Al urechii , privitor la ureche ; care seamănă cu urechea . 2. Al auriculului , privitor la auricul ... ÁTRIU s . n . ( Anat . ) Auricul INTERSÍSTOLĂ , intersistole , s . f . ( Med . ) Timpul dintre sistola auriculelor și cea a ventriculelor ÓSTIE^3 , ostii , s . f . ( Anat . ) Orificiu situat între auriculele și ventriculele inimii , precum și între acestea și arterele mari ale corpului . ÓSTIE^2 , ostii , s . f . Pâine nedospită ( azimă ) care servește la cuminecătură în cultul catolic și în cel luteran . ÓSTIE^1 , ostii , s . f . Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai multe brațe ascuțite , care se înfige în corpul REPTÍLĂ , reptile , s . f . ( La pl . ) Clasă de vertebrate ovipare , de obicei terestre , târâtoare , cu temperatura corpului variabilă , cu corpul acoperit de o piele groasă , solzoasă , fără picioare sau cu picioare scurte , dispuse lateral , și cu inima formată din două auricule și un ventricul ( Reptilia ) ; ( și la sg . ) animal care face parte din această SÍSTOLĂ , sistole , s . f . Fază de contractare fiziologică periodică , ritmică a musculaturii inimii , în timpul căreia sângele este expulzat din ventricule în artera pulmonară și în aortă , iar din auricule în |