|
|
||
|
Vezi și forma bază: CĂLCA Vezi și:CĂLCARE, CĂLCAT, DESCĂLCA, INFIDEL, NECĂLCAT, NETEZI, SPERJUR, ȘNUR, ALUNECA, APRETURĂ, CĂLCĂTOREASĂ ... Mai multe din DEX...CALCE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CÁLCE^1, călci, s.f. (În sintagma) Calcea calului = plantă erbecee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în formă de copită de cal, și cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris). - Lat. calx, calcis.Sursa : DEX '98 CÁLCE^2, s.f. 1. Oxid de calciu. 2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural. - Din lat. calx, calcis.Sursa : DEX '98 CÁLCE s. v. var.Sursa : sinonime CÁLCE s. v. oxid de calciu.Sursa : sinonime cálce (bot.) s. f., pl. călciSursa : ortografic cálce (chim.) s. f.Sursa : ortografic CÁLCE^2 f. 1) Var nestins. 2) Material refractar obținut prin calcinarea calcarului. /<lat. calx, calcisSursa : NODEX CÁLC//E^1 f. : \~ea calului plantă erbacee perenă, toxică, având tulpină ramificată la bază, flori mari galbene și frunze groase lucitoare, care crește prin bălți și locuri umede. /<lat. calx, calcisSursa : NODEX cálce (-ce), s.f. - Gălbenele (Caltha palustris). Probabil din lat. caltha, cuvînt care apare la Plaut, și care înseamnă "plantă cu flori galbene", cum sînt într-adevăr gălbenelele. Pentru a explica fonetismul, ar trebui plecat de la un der. *calthea *calţe (pentru țe ce, cf. arici). În general se admite că acest cuvînt calce reprezintă lat. calx, acuz. calcem (Candrea, Rom., XXXI, 273; Pușcariu 256; REW 1534; Candrea-Dens., 215; DAR); însă semantismul este mai puțin clar.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CALCERezultatele 1 - 10 din aproximativ 393 pentru CALCE. Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba ... se mișcă În timpul primăverii, Țipând, acum zbura. Șoimanele ce umblă Ca vijelii turbate, Colore deșirate Cu forma ca o turlă, Din munți în văi călca. V Un glas în mulțime teribil gemu Și ceata infernă îndată tăcu. VI - Blestemul Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un ... ... pleacă să se ducă, Cellalt după el apucă, Silește-n rînd să se puie, Nevoile să-și mai spuie. Acesta ținea cărarea, Cellalt cu împiedecarea Călca noroaie și gloduri, Înghițind destule noduri; Iar el, fără a-i răspunde, Intră pe loc oareunde. Acestalalt biet rămase, Dar tot n-a ... Ion Luca Caragiale - Politică și delicatețe ... numai țuică și amar, mai ales când nu sunt în opoziție. Atunci, negustorul inteligent pricepe cum merge treaba: liberalii, pentru a nu-și călca jurământul și totdeodată a nu se lipsi de trufandalele și delicatețele conservatorului, nu-i mai călcau în prăvălie, dar trimeteau om să le ... Ion Luca Caragiale - Tot Mitică Ion Luca Caragiale - Tot Mitică Tot Mitică de Ion Luca Caragiale Apărut în 1901 - De ce trage clopotele, Mitică? - De frânghie, monșer. * Doi jucători de biliard, unul mult mai forte ca altul, fac o partidă. Mitică s-a încurcat la privit și numără punctele. După o serie a jucătorului forte, Mitică cu glas tare: - 25 cu nimic-sprezece! * - Ai fost la Cotroceni, Mitică? - Nu, monșer, am scăpat tramcarul! * - Mitică, prea te izmenești! - Din contra, monșer, că nu port vara! * Întâlnesc azi-dimineață pe amicul Mitică foarte abătut. - Ce-ai pățit, iubitule? - Închipuiește-ți, dragă, am tras pe dracul de coadă două luni, și acum mi-a intentat proces cerându-mi daune-interese!!... * - Ce ai, monșer, de calci așa? întreabă Mitică pe un amic. - Mă supară o gheată teribil. - Du-te Kibrik, să ți-o scoată. (Kibrik - Renumit dentist bucureștean.) * Pe stradă. E îmbulzeală. Mitică cu un prieten face drumul de la Bulevard la Teatru. Din greșală prietenul îl calcă pe Mitică pe gheată: - Pardon! se grăbește a zice Mitică. Te-am călcat sub talpă... * În tren. Mitică, având bilet de clasa întâia, intră în clasa a doua să vorbească ... Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea greci ... va fi de greu. [Parada eteriștilor] După prînz la noă ceasuri, încă păr-a nu toca, Năvală mare de oameni, cela pe cela călca ; Întreb ce-i ? îmi spun că oastea trece pe uliță-n sus, Dar c-o paradă ciudată încît nu este de spus. Alerg, mă duc ... • • • • • • • • • În niște așa prelejuri, cînd pistoalele juca Cine îndrăznea o strună ca aceasta a călca ?... Note ↑ Conducător ↑ Adăpost ↑ Conducă ↑ Retras ↑ Surpături, ruine ↑ Eraclit, filosof grec, care se tângula necontenit ↑ Young, poet englez (1681 ... Alexei Mateevici - Cuvânt împotriva beției Alexei Mateevici - Cuvânt împotriva beţiei Cuvânt împotriva beției de Alexei Mateevici „Nu beți băutură bețivă... că de vei da ochii tăi spre cap și spre pahar, mai pe urmă vei umbla mai gol decât pilugul. Și apoi vei fi ca cel mușcat de șarpe, din carele se varsă veninul“ (Pild. lui Solom. 23, 31—32) Iată la ce cale, creștinilor, aduce beția! Iată ce folos dobândește bețivul din beție! Că umblă mai gol decât pilugul și apoi, din pricina spirtului otrăvitor, se face ca cel mușcat de șarpe din care se varsă veninul. Așa ne spune nouă Sfânta Scriptură, care nimica strâmb nu vorbește, ci toate le vorbește drept și adevărat: că cerul și pământul va trece, iar din Scriptură un cuvânt în zadar nu va trece (Matf. 5, 18). Mulțime de curse întinde diavolul spre înșelăciunea și pierzarea oamenilor, dar din toate cursele lui cea mai rea și mai vicleană este beția, pentru că ea este rădăcina tuturor păcatelor, că cui este vai, cui sunt gâlceve, cui judecăți, cui necazuri și sfezi, cui zdrobire în zadar, cui sunt ochii urduroși — au nu celor ce zăbăvesc la beții și celor ce păzesc unde se fac ospețe, ... Alexei Mateevici - Pocăința hoțului Alexei Mateevici - Pocăinţa hoţului Pocăința hoțului de Alexei Mateevici Când Hristos cu spini pre frunte, Pre cruce răstignit murea, Întunecimea-naltul munte Golgotha toată-acoperea. Atunci un hoț privind în sus, Cu ochi aprinși de pocăință, Strigat-a către Iisus, Mărturisind a sa credință: ,,În slava raiului, Stăpâne, Tu să mă pomenești pe mine!" De-atunci și noi cu plecăciune Rostim această rugăciune. Nu-i vorbă, de răbdat îi greu, Când cineva te prigonește, Dar, frate, pentru acest rău Acel de Sus te răsplătește. Și vrajba, pizma, ele-odată Găsi-vor dreapta judecată. Nu-i vorbă, că putem și noi, Răbdând obide și nevoi, Să răsplătim. Dar ce folos Când calci porunca lui Hristos Și pilda Lui? Dar dacă stai La îndoială, ce-ți rămâne, Decât ca să-ți aduci aminte De ale lui Hristos cuvinte Când l-au iertat pe hoț: ,,Cu mine Vei fi tu azi în rai". Creștine, Gândește. Când Hristos îl iartă Pe-un hoț și-i dă o sfântă soartă, Ți-a da El ție iertăciune Când tu cu zisa rugăciune Pe buze — vrajba ții în gând, Porunca Domnului călcând? Martie Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum" ... lemn străvechi așa era mătușa, și anii nu-i puteau domoli hărnicia. Ca o floare stranie, ținînd pămătuful în mînă, umbla, și pe unde-i călca pasul, precum se iau dihăniile după vrăjitor, așa umblau și mobilele după dînsa. Foșnind trecea rochia ei ca un val obosit, pe parchete, și pumnul ... Dimitrie Bolintineanu - Apa Bârsei Dimitrie Bolintineanu - Apa Bârsei Apa Bârsei de Dimitrie Bolintineanu Ca un fluviu d-aur, splendidă lumină, Peste patru taberi, varsă luna plină. Turcii și tătarii somnului se dau; Ungurii, la mese, grijile-nșelau. Astfel prin furtună, printre nopți, pe mare Lopătarii varsă tânăra cântare. Dar Șerban nu doarme, căci dulcele somn Rar răsfață geana unui mare domn. Grijile, în horă, turbure se duce Încotro lumina mai splendidă luce. Către astea, cântul păsării prin flori Spune că se varsă fragedele zori. Domnul către ceruri-nalță rugăciune, Apoi dă semnalul, trompeta răsună. Lupta se începe, cetele tătare Pasă înainte, strigă cu turbare. Turcii le sprijină; turcii și tătari Se îndes, s-amestec... Sprinteni armăsari Nechează, spumează... Armele răsună; Tremură pământul... Muntele detună, Soarele pălește... Apele roșesc... Păsările-n aer zborul lor opresc. Omul se îmbată d-omenescul sânge... Muma către sânu-i copilașul strânge. Ungurii rezistă furiei cei vii, Dar cum în suflarea negrei vijelii Arborii rezistă, câteva minute, Apoi își sfărâmă crăcile bătute, Astfel stau maghiarii cu-nfocatul dor, Cu puterea dalbă sufletelor lor. Dar-necați d-a noastră crâncenă putere, Iată că se pleacă, bărbăția piere. Dar atunci începe cruda măcelare. Furia scăpată, urlă cu turbare. Caii ... Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii Călugărenii de Dimitrie Bolintineanu I În umbrosul spațiu se revarsă zori. Turcii dorm p-o coastă însmălțată-n flori. Dar oștenii noștri și cu domnul june Către cer înălță sfântă rugăciune. Domnul cheamă capii și-astfel le-a vorbit — ,,Voi, cu care-n viață crud am suferit, V-aduceți aminte vechea vitejie! Umbrele străbune, astăzi cu mândrie Vă privesc sub arme p-ăst fălos pământ. Azi mărirea veche iese din mormânt. Nu vă fie teamă despre-a lor mulțime, Ce de vitejie fuge cu rușine! Astfel cum un arbor crește mai frumos Când abați din ramuri cele de prisos, Astfel și poporul pentru-a fi ferice Trebuie să facă dalbe sacrifice. Astăzi toată lumea către cer se-nchină Să triumfe mândru cauza creștină. Dacă vom învinge pe apăsători, Dorurile țării s-or preface-n flori, Soarele măriei va luci d-aice Peste venitorul patriei ferice. Dacă ne vor bate, d-astăzi pe pământ N-om avea scăpare nici chiar în mormânt. Limbile străine, cu disprețuire Pe români numi-vor în nefericire. Următorii noștri, abătuți de dor, Vor roși de viața părinților lor. Însă vom învinge... Cu săbiile-n mână ... Dimitrie Bolintineanu - Clejanii Dimitrie Bolintineanu - Clejanii Clejanii de Dimitrie Bolintineanu Cinci columni de flăcări coperite-n fum, Din cinci părți de lume peste țări detun. Turcii și tătarii cad amar pe țară Ca turbate râuri după ploi de vară. Sunetele d-arme, tropote de cai, Uruiri de care trec în jos pe plai. Strigăte de fală, plângeri de durere, De la cel ce-nvinge, de la cel ce piere, Peste fața țării repede cobor, Dintr-un munte într-altul leșină și mor. Unde calcă turcii tot s-atristă foarte, Totul ia culoarea de mormânt, de moarte. Pe bărbați înțeapă... Junele fecioare Cu-anii lor cei fragezi pierd a lor onoare. Mumele cu corpul coper pruncii lor Și-n această luptă cu durere mor. Radu cheamă capii ș-astfel le vorbește — ,,Mehmet-bei c-oștire țara ne robește, Dar cât al meu sânge nu va putrezi, Fruntea-mi în sclavie nu voi umili. Lanțu-ncinge corpul când inima cade, Când nu mai roșește ca să se degrade! Cel ce poartă jugul e de lanțuri demn Al oricărei crime lanțul e un semn. Dar a noastră țară pe viitorime N-are să roșească d-a noastră rușine. ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CALCERezultatele 1 - 10 din aproximativ 35 pentru CALCE. ... CĂLCÁRE , călcări , s . f . Faptul de a călca . 1. Nerespectare , violare a unei legi , a unui ordin etc . 2. Abatere , deviere de la un principiu . 3. Atac , năvălire ( în ... ... CĂLCÁT s . n . Acțiunea de a călca ( III ) . - V. călca ... DESCĂLCÁ , descálc , vb . I . Tranz . A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături . - Des ^1 - + călca INFIDÉL , - Ă , infideli , - e , adj . 1. Care nu este fidel ; nestatornic , necredincios în sentimente , care își calcă angajamentele față de cineva , nefidel ; ( despre soți ) care calcă credința conjugală . 2. Inexact , care nu exprimă adevărul , NECĂLCÁT , - Ă , necălcați , - te , adj . 1. ( Despre haine , rufe etc . ) Care nu este călcat cu fierul ; șifonat , mototolit , boțit . 2. ( Despre locuri , drumuri etc . ) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut , unde nu a ajuns , pe unde nu a umblat încă nimeni ; neatins de picior ( de om ) , neumblat . - Ne - + ... NETEZÍ , netezesc , vb . IV . Tranz . 1. A face neted ; a nivela . 2. A călca ușor ( cu fierul de călcat ) rufe , haine etc . 3. A aranja , a îndrepta părul , penele ; p . ext . a mângâia ... ... n . 1. S . m . și f . Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul . 2. S . n . ( Rar ) Faptul de a - și călca ȘNUR , șnururi , s . n . 1. Sfoară ( îmbrăcată în mătase colorată , în fir etc . ) , de obicei răsucită în două sau în trei , întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte ; șiret ^1 ( 2 ) . 2. Ansamblu de fire electrice ( foarte ) flexibile , izolate între ele și strânse într - un înveliș protector , folosit pentru racordarea la rețea a lămpilor portative , a fiarelor de călcat , a aparatelor de radio ALUNECÁ , alúnec , vb . I . Intranz . 1. A - și pierde echilibrul , călcând pe o suprafață lucioasă ( și a cădea , a se prăbuși ) . 2. A se mișca lin , fără a întâmpina vreo rezistență ; ( despre două corpuri aflate în contact ) a se deplasa unul față de celălalt tangențial , fără a se rostogoli ; a se strecura ușor . 3. Fig . A se abate , a se lăsa ispitit ; a greși . [ Var . : lunecá vb . APRETÚRĂ , apreturi , s . f . 1. Apretare ; p . ext . totalitatea operațiilor ( fierbere , înălbire , călcat , apretare etc . ) la care este supus un material textil în vederea finisării lui . 2. ( Concr . ) Întreprindere , local , instalație în care se efectuează apretura ( ... CĂLCĂTOREÁSĂ , călcătorese , s . f . Femeie care are meseria de a călca Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||