|
||
Vezi și:CHELĂLĂI,
CHELĂLĂIT,
CHELĂREASĂ,
CHELĂLĂIALĂ,
CHELĂLĂITURĂ,
CHELĂRIȚĂ,
ȘILD,
CHELBOS,
CHELI,
CHELIE
... Mai multe din DEX...
CHEL - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. - Din tc. kel.Sursa : DEX '98 CHEL s. v. varză creață.Sursa : sinonime CHEL adj. pleșuv, (înv. și pop.) pleș, pleșuvit, (reg.) chelbos, pleșcat, târcav, (Transilv. și Ban.) peleag, (înv.) cheleș.Sursa : sinonime chel adj. m., pl. chei; f. sg. cheálă, pl. chéleSursa : ortografic CHEL cheálă (chei, chéle) Care are chelie; pleșuv. /<turc. kelSursa : NODEX chel (-ială), adj. - Pleșuv, fără păr. Tc. kel (Șeineanu, II, 104; Lokotsch 1152). Cuvînt cunoscut numai în Munt. și Mold. (ALR, I, 12). Forma de pl. m. oscilează între cheli și chei. Der. cheli, vb. (a pierde părul); chelie, s.f. (calviție; pleșuvie; înv., favus); cheleș (mr. chileș, megl. cheleș), adj. (chel), din tc. keleș; chelbaș, adj. (înv., bolnav de favus, chelbos), din tc. kel și baș "cap" (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1025); chelboși, vb. (a-și pierde părul); chelboșie, s.f. (calviție). Nu este posibil să separăm de aceste ultime cuvinte pe chelbe, s.f. (înv., favus; calviție), care totuși a fost interpretat plecîndu-se de la lat. *calvia cu l propagat *clalvia (Tiktin; Pușcariu, Dacor., IV, 720; DAR; cf. îndoielile din REW 1530), dar care nici măcar astfel ar fi produs rezultatul care i se atribuie; sau din alb. kjëlp "puroi" (Philippide, Viața rom., IV (1916), p. 39). Dacă se are în vedere absoluta identitate a cuvintelor menționate aici, ca și circumstanța că chelbe circulă în aceleași regiuni ale vechiului regat al României, cu excepția Trans., reiese evident că este vorba de același cuvînt tc. (opinie împărtășită de Șeineanu, II, 105 și Rosetti, I, 160). Probabil este vorba de o dublă formație regresivă: chelboșie a dat chelbos, adj. (chel), și acesta a dus la chelbe (chelie), ca scîrboșie, față de scîrbos și scîrbă.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CHELRezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru CHEL. Cincinat Pavelescu - Mie însumi ... însumi Mie însumi de Cincinat Pavelescu Am fost provocat de un prieten Lilustru, la Sinaia, să-mi fac mie însumi o epigramă-madrigal pe rimele: chel, Cincinel, Cincinat. M-am executat numaidecât Când îl privești așa de chel Cincinat Pavelescu - Unui prieten însurat ... Unui prieten însurat de Cincinat Pavelescu care, pentru a mă ironiza, mi-a dat într-o seară rimele: nefasta, nevasta și chel; i-am întors astfel gluma: După ce-ntr-o zi nefastă M-a prins soțul la nevastă, De păr eu l-am tras ... George Topîrceanu - Infernul Infernul - Stanțe apocrife la Divina Comedie de George Topîrceanu I "Allor si mosse, ed io gli tenni dietro." Dante ... Trudit apoi, m-am așezat pe-o stâncă. La capătul călătoriei mele Se deschidea prăpastie adâncă. Și străbătând a norilor perdele Cu-nveninate ace de lumină, Sclipeau în întuneric șapte stele. Eu le simțeam arsura pe retină Și-n van mă apăram, cu fața-ntoarsă, De raza lor caustică și fină. Simții atunci că-n juru-mi se revarsă Un pal amurg ce umple de-ntristare Văzduhul mirosind a piatră arsă. Și-n aburi de pucioasă, pe cărare, Văzui venind spre mine fără grabă Un om cu nasul dezolat și mare. Părea că Cerul pe figura-i slabă A pus stigmatul dragostei și-al urii, Eternizând profilul lui de babă: Tristețe-amară-n colțurile gurii, O frunte devastată de furtună Și de-ale vremii nobile injurii. Purta pe cap o veștedă cunună Și-n ochii lui părea că, deopotrivă, Melancolia lumii-ntregi s-adună. Așa, din vasta vremii perspectivă, El cobora-n tăcere către mine, Ținând în gol privirea-i corosivă. — De unde vii și cine ești, străine? L-am ... Ion Luca Caragiale - Ce este "centrul" Ion Luca Caragiale - Ce este "centrul" Ce este "centrul" de Ion Luca Caragiale La ce servește discuția de cuvinte, cârcota de vorbe seacă de miez ? la nimica decât la pierdere zadarnică de vreme. Poporul român, cu minte și fatalist din fire, a avut totdeauna această credință. Dacă te apucai cu un român get-beget la vorbe, pe la nămiez, când e soarele'n putere, și-l întrebai: Măi Mușate, ce e acuma, zi ori noapte ? - badea se scărpina sub căciulă, se gândea câtva, te măsura cu ochii să vază ce fel de negustor ăi fi, și-ți răspundea: Apoi de ! domnule, zi este. Dar dacă, iubitor de cârcotă, de cei cu sămânță de vorbă, vreai să deschizi cu românul discuție din chiar senin numai de dragul discuției, și te apucai să-i zici: Ce spui tu, măi badeo ! nu vezi că-i noapte ? - Mușat își îndrepta căciula și, fără să mai stea la gânduri, îți răspundea scurt: Apoi de ! domnule, o fi și cum zici dumneata ! Așa mergea lucrul cu badea Mușat al nostru pe când nu se știa la noi ce fel de negustor să fie acela - avocatul. Astăzi, mulțumită propășirii și civilizației, foiește în sânul ... Alexandru Vlahuță - Prima lecție Alexandru Vlahuţă - Prima lecţie Prima lecție de Alexandru Vlahuță Taci, că doarme păpușa! MIMI În colțișorul ei, stăpână Pe-un vraf de jucării stricate, Din cărți de joc, din hârtioare Ea-și face parcuri și palate; Vorbește, râde cu păpușa... Ce fericite-s amândouă Că s-a putut, din vechi nimicuri, Zidi o-mpărăție nouă! Păpușa n-are nas, e cheală, Ș-un braț din umăr îi lipsește, Dar Mimi-o vede tot frumoasă: Căci ea e mamă, ș-o iubește. Stau și mă uit, cu câtă grijă A rezemat-o de-o cutie, Și-i duce bunătăți la gură Cu lingurița, ș-o îmbie: Așa, papă frumos, fii gigea, Papă cu mama, să crești mare... Apoi o șterge, o sărută Și-i pregătește de culcare: Într-un pantof i-așterne cârpe, Îi face loc ș-o cuibărește: Închide ochii și fă nani. Păpușii nu-i e somn... scâncește... E răsfățată, vrea să-i cânte, Și basme de-ale ei să-i spună... O, e un chin pân s-o adoarmă. Noroc că-i Mimi mamă bună! Să nu te-ncerci s-o iai în brațe, Ori s-o săruți, că nu se lasă; Ce- ... Cincinat Pavelescu - Lui C. Argetoianu ... mă repede să săr Din Curtea de Apel la... Conturi. III Aceluiași, care răspunsese: Când toată viața-ai dat aconturi / Din păr și astă zi chel papuc, / Cum te-aș putea zvârli la Conturi, / Când n-am de ce să te apuc? Când ești un om cu-atât talent Și spirit ... Cincinat Pavelescu - Lui N. D. Cocea ... Cincinat Pavelescu - Lui N. D. Cocea Lui N. D. Cocea de Cincinat Pavelescu Când spune Cocea că sunt chel Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 4) ... Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 4) Mie însumi de Cincinat Pavelescu Cincinat, poetul chel Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră ... stăruie mereu; Îl scoate sincer o duducă Ce-și poartă-al sânilor trofeu Spre domnul matur, cu perucă. Unii timizi abia suspină; Din nădușeala unui chel Minune! crește o verbină Pe-o coardă de violoncel. O văduvă în demi-doliu, Nu suferă violoncelu, Și, ghemuită p-un fotoliu, E tristă c ... Cincinat Pavelescu - Prefață la volumul de epigrame ... la volumul de epigrame de Cincinat Pavelescu iscălit de Ionel, Cincinat și Mircea Pavelescu Între Mircea sprinten și-ntre Ionel, Ce-și ironizează fratele prea chel Cincinat Pavelescu - Unui poet netalentat ... Unui poet netalentat Unui poet netalentat de Cincinat Pavelescu dar foarte pletos Găsesc că prea se-ngâmfă el Cu păru-i arhiabondent: Alecsandri era mai chel Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CHELRezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru CHEL. ... CHELĂLĂÍ , pers . 3 chel ? lăie , vb . IV. Intranz . ( Despre câini , rar despre alte animale ) A scoate sunete tânguitoare , ascuțite și repetate ; a scheuna . - Formație onomatopeică ... CHELĂLĂÍT^2 , - Ă , chelălăiți , - te , adj . ( Despre lătrat ) Tânguitor , ascuțit și repetat . - V. chelălăi . CHELĂLĂÍT^1 s . n . Chelălăială . - V. CHELĂREÁSĂ , chelărese , s . f . Soția chelarului ; femeie care îndeplinea funcția de chelar ; chelăriță . - Chelar + suf . - CHELĂLĂIÁLĂ , chelălăieli , s . f . Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar , de alte animale ; chelălăit , scheunat , chelălăitură . [ Pr . : - lă - ia - ] - Chelălăi + suf . - CHELĂLĂITÚRĂ , chelălăituri , s . f . Chelălăială . [ Pr . : - lă - i - ] - Chelălăi + suf . - CHELĂRÍȚĂ , chelărițe , s . f . Chelăreasă . - Chelar + suf . - ȘILD , șilduri , s . n . Mică placă de metal sau de material plastic care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși , ferestre , sertare etc . pentru a proteja gaura ... CHELBÓS , - OÁSĂ , chelboși , - oase , adj . , s . m . și f . ( Pop . ) ( Om ) care are chelbe ; p . gener . ( om ) chel ... CHELÍ , chelesc , vb . IV . Intranz . A deveni chel ... Cădere definitivă a părului de pe cap , provocată de diverse boli ; calviție , pleșuvie . 2. Porțiune a capului lipsită definitiv de păr . - Chel Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |