|
|
||
|
Vezi și forma bază: PAL Vezi și:PAL, PALI, PALAȘCĂ, BUTUC, DESCHIS, FREZIE, GIROPLAN, PĂLĂLĂI, PADELĂ, PAGAIE ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului PALĂ: PALA.
PALĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PÁLĂ^1, pale, s.f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură tragere cu coasa sau cât se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ** Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceață. - Et. nec. Cf. alb. %pale%.Sursa : DEX '98 PÁLĂ^2, pale, s.f. 1. Organ activ al unei elice de avion, de vapor, de ventilator etc. sau al unui rotor, încastrat sau articulat la unul din capete în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. - Din fr. pale.Sursa : DEX '98 PÁLĂ^3, pale, s.f. (Înv.) Paloș. - Din tc. pala.Sursa : DEX '98 PÁLĂ^4, pale, s.f. (Înv. și reg.) Capriciu, toană. - Et. nec.Sursa : DEX '98 PÁLĂ^5, pale, s.f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile romane. - Din lat. palla.Sursa : DEX '98 PÁLĂ s. (TEHN.) paletă. (\~ de rotor, de elice.)Sursa : sinonime PÁLĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, paloș, pătură, poftă, pros-teală, sclifoseală, strat, toană.Sursa : sinonime PÁLĂ s. 1. (reg.) palhă. (\~ de iarba, de fân.) 2. v. adi-ere.Sursa : sinonime pálă (de fân, de vânt, de avion, strat, paloș, capriciu, piesă vestimentară) s. f., g.-d. art. pálei; pl. páleSursa : ortografic PÁL//Ă^1 \~e f. 1) Cantitate de iarbă sau de plante cerealiere, care se taie printr-o singură tragere cu coasa sau care se ia o dată cu furca. 2) Strat suprapus al unei materii înfoiate. 3) Suflare ușoară; adiere; boare. [G.-D. palei] /Orig. nec.Sursa : NODEX PÁL//Ă^2 \~e f. tehn. Parte a unui organ de propulsie (elice, rotor de mașină ori de turbină, vâslă etc.). [G.-D. palei] /Sursa : NODEX PÁL//Ă^3 \~e f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile române. [G.-D. palei /<lat. pallaSursa : NODEX PÁLĂ^1 s.f. 1. Veșmânt femeiesc constând dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (Text.) Semifabricat în formă de bandă continuă, obținut din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. [< lat. palla].Sursa : neologisme PÁLĂ^2 s.f. Fiecare dintre brațele unei elice de avion și de vapor sau ale unui rotor de mașină. [< fr. pale, cf. lat. pala - lopată].Sursa : neologisme PÁLĂ^1 s. f. 1. veșmânt dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (text.) semifabricat, bandă continuă, din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. (< lat. palla)Sursa : neoficial PÁLĂ^2 s. f. fiecare dintre brațele unei elice de avion ori de vapor sau ale unui rotor de mașină ori de turbină. (< fr. pale)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PALĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 108 pentru PALĂ. Dimitrie Anghel - Moartea narcisului Dimitrie Anghel - Moartea narcisului Moartea narcisului de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 5 februarie 1906 Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Trăiește încă floarea frumoasă de ieri sară, Surîde lîngă mine, pe-o margine de cupă; Căci eu îi port de grijă cu drag, ca să nu moară, În amintirea mînii ce s-a întins s-o rupă. Trăiește încă floarea, dar inima mea bate, Văzînd-o cum pălește din ce în ce mai tare. Sunt alte flori desigur mai mîndre și bogate; Dar numai eu știu taina Narcisului ce moare. Trăiește floarea încă, dar mîne-ncet va plînge Alăturea de cupă, petală cu petală, Și flacăra ce arde în mine se va stinge, Ca focul care-l uită pe vatră o vestală... II Mă urmărește floarea într-una, și mi-i teamă, Iar inima-mi se strînge de-o grijă nențeleasă; Mă urmărește-ntr-una, și pare că mă cheamă, Ca o ființă scumpă ce sufere, acasă. Mă dojenește dulce, și lung mi-aține drumul, Trimite după mine neliniștita floare : Sfioasă își trimite pe urma mea parfumul, Ș-atunci mă-ntorn acasă învins ca de-o mustrare. Învins mă-ntorn ... Alexandru Macedonski - În noapte ... era noaptea și fragedă natura, În cer plutea răzleață o pulbere opal, Dar valuri îndârjite urca în mine ura, Domnea Satan în mine, magnific înger pal. Erau muiate-n aur abisurile-albastre, Safire luminoase eliptic gravitau, Clipeau diamantate oștirile de astre Și-n pace să reintre zadarnic căutau. Și valuri îndârjite ... Dimitrie Anghel - Dușmanul mașinismului Dimitrie Anghel - Duşmanul maşinismului Dușmanul mașinismului de Dimitrie Anghel Din volumul plănuit "Arca lui Noe" Publicată în Minerva , III, 1032, 31 oct. 1011, p. 1. De la custura informă de silex, ori de la întîiul cuțit de plug făcut din bucata de fier căzută din cine știe ce astru, pe vremea bunilor troglodiți, și pînă la perfecționatele instrumente aratorii din zilele noastre, ce cale uriașe am străbătut. Pentru dunga neagră pe care o scrijelează omul de la începutul lumii, pe fața răbdătorului pămînt, în care să arunce sămînța, cîte minți nu s-au trudit pînă să ajungă la arătură adîncă a plugului cu aburi. Domnul Panțu însă era contra mașinismului și pentru tradiție. Trogloditul din el nu murise încă, și simplul fier de plug, cu care se slujise părinții și străbunii noștri din vremurile cele mai patriarhale, îl satisfăcea cu prisosință. "Mașinile sunt un cuvînt van și niște invenții complicate și diabolice. Totul e să sameni la vreme și să ai ploi priincioase", zicea el. Stăpînul lui era însă cu totul de altă părere, știind că un pămînt, cu cît îl vei lucra mai bine, cu atîta va rodi și el mai mult. Poate că era greșit ... Mihai Eminescu - Când... Când... de Mihai Eminescu Când luna prin nouri pe lume veghează, Când fiece undă se-mbracă c-o rază, Când cântă al somnului ginii nătângi  Tu tremuri și plângi. Când luna aruncă o pală lumină Prin merii în floare-nșirați în grădină, La trunchiul unuia pe tine te-aștept  Visând de deștept. Când soarele arde și ceru-i văpaie, Pe-a lacului valuri profunde bălaie, Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg  La tine alerg. Când vântul e-o taină, când frunza e mută, Misterul surâde prin lumea tăcută, Culeg pe-a ta frunte sublime visărei  Pe ochi sărutări. Amorul își moaie aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse, Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi,  Surâzi și veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naște durerea, Nebună copilă cu-amorul ceresc,  O, cât te Mihai Eminescu - Când Când... de Mihai Eminescu Când luna prin nouri pe lume veghează, Când fiece undă se-mbracă c-o rază, Când cântă al somnului ginii nătângi  Tu tremuri și plângi. Când luna aruncă o pală lumină Prin merii în floare-nșirați în grădină, La trunchiul unuia pe tine te-aștept  Visând de deștept. Când soarele arde și ceru-i văpaie, Pe-a lacului valuri profunde bălaie, Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg  La tine alerg. Când vântul e-o taină, când frunza e mută, Misterul surâde prin lumea tăcută, Culeg pe-a ta frunte sublime visărei  Pe ochi sărutări. Amorul își moaie aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse, Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi,  Surâzi și veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naște durerea, Nebună copilă cu-amorul ceresc,  O, cât te Mihai Eminescu - Mortua est! Mortua est! de Mihai Eminescu Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce își moaie aripa-n amar, Astfeli ai trecut de al lumii otar. Trecut-ai când ceru-i câmpie senină, Cu râuri de lapte și flori de lumină, Când norii cei negri par sombre palate, De luna regină pe rând vizitate. Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaia de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cântec te duce, Cu brațele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint e pe ape și aur în aer. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu, Privesc la surâsu-ți rămas încă viu - Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială, De ce-ai murit, înger cu fața cea pală, Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă? Dar poate acolo să fie castele Cu ... Mihai Eminescu - Venere și Madonă Mihai Eminescu - Venere şi Madonă Venere și Madonă de Mihai Eminescu Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei. Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeiei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Sufletu-mbătat de raze și d-eterne primăveri, Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină pintre îngerii din cer Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Și-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în viața pustiită râde- ... Mircea Demetriade - Din pragul unui vis ... Când tu, cu ochii-n lună zâmbeai adânc, visând, Iar versurile, flăcări în noaptea de opal, Ți-au spus de neodihna înfiptă-n chipu-mi pal, Ți-au spus de nopți pierdute în ocna unui gând, De inima ce moare în pieptu-mi palpitând. Tu mijlocul îți mlădii, spre pajiște privești ... Vasile Alecsandri - Cântec ostășesc (Alecsandri) Vasile Alecsandri - Cântec ostăşesc (Alecsandri) Cântec ostășesc de Vasile Alecsandri Român verde ca stejarul, Râd de dușmani și de moarte! Să-mi trăiască armăsarul Și prin glonți să mă tot poarte! Sai, voinice, și nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci am inimă vitează Și credință-n Dumnezeu! Cât mi-a sta mâna voinică Pe-a mea pală ostășească, N-aibă grijă de nimică Țara mea cea românească! Sai, voinice, și nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci am inimă vitează Și credință-n Dumnezeu! Cu-al meu suflet, cu-a mea pală, Cu-al meu șoim albit de spume, În dușmani vom da năvală, De s-a duce vestea-n lume! Sai, voinice, și nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci am inimă vitează Și credință-n Vasile Alecsandri - Sentinela română Vasile Alecsandri - Sentinela română Sentinela română de Vasile Alecsandri Poem istoric Românul nu piere. I Din vârful Carpaților, Din desimea brazilor, Repezit-am ochii mei Ca doi vulturi sprintenei Pe cea vale adâncită Și cu flori acoperită, Ce se-ntinde ca o ceață Pân în Dunărea măreață Și de-acolo-n depărtare Pân în Nistru, pân în Mare. Iar pe cel amar pustiu Cu văzutul ce-ntâlnii? Întâlnii viteaz oștean, Purtând semne de roman, Falnic, tare ca un leu Și cu chip frumos de zeu. Brațu-i stâng era-ncordat Sub un scut de fier săpat Ce ca soarele sorea Și pe care se zărea O lupoaică argintie Ce părea a fi chiar vie, Și sub fiară doi copii Ce păreau a fi chiar vii. Mâna-i dreaptă ținea pală; Iar pe cap purta cu fală Coif de aur lucitor, Ca un zeu nemuritor. Cel viteaz era călare Pe-un cal alb în nemișcare, Și, ca dânsul, neclintit Sta, privind spre răsărit. Numai ochii săi mișca, Vulturește-i alerga, Pe cea zare cenușie, Lungă, tainică, pustie, Unde, ca prin vis trecând S-auzea din când în când Vuiet surd, grozave șoapte Ce veneau din miazănoapte, ... ... fața Copilului; el doarme, dar rece-i tot ca gheața Și parcă-n pieptu-i lânced de mult s-a stins viața E pal ca fiert la foc. Sub cap având o mână, și rupt un ochi de glugă Pe glezne, mititelul, cu șopot el îndrugă Prin somn un ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PALĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru PALĂ. PAL ^2 , paluri , s . n . Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți . PAL PALÍ s . m . Limbă veche , indo - europeană , folosită astăzi ca limbă liturgică budistă și ca limbă de cultură în India , Sri Lanka , Birmania , PALÁȘCĂ , pălăști , s . f . ( Înv . și reg . ) Geantă de piele care se poartă la BUTÚC , butuci , s . m . 1. Bucată dintr - un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi ; butură . 2. Fig . Om prost și necioplit . 3. Partea de jos , mai groasă , a tulpinii viței de vie ( de la pământ până la punctul de ramificație ) . 4. Partea centrală a unui corp rotativ , care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe ( la roți ) , pale ( la elice ) etc . Butucul roții . 5. Bucată groasă de lemn prevăzută cu găuri , în care se prindeau în vechime picioarele , mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor . 6. Partea superioară a jugului . 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut . - Et . ... circuite electrice ) Care este întrerupt ; ( despre aparate electrice de conectare ) cu contactele separate . 8. ( Despre culori ) Cu nuanță mai apropiată de alb decât de negru ; pal FRÉZIE , frezii , s . f . Plantă ornamentală cu flori plăcut mirositoare , colorate în diverse nuanțe ( pale ) ( GIROPLÁN , giroplane , s . n . Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu aripă fixă de PĂLĂLĂÍ , pălălăiesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre foc ; la pers . 3 ) A arde cu flacără mare ; a se întinde , a se răspândi . 2. Intranz . și tranz . Fig . ( Pop . ) A flutura , a fâlfâi . - Pală ^1 + suf . - PADÉLĂ , padele , s . f . Vâslă de formă specială , cu câte o pală convexă la cele două capete , folosită la caiac pentru înaintarea rapidă pe PAGÁIE , pagaie , s . f . Vâslă scurtă cu o singură pală , care se manevrează cu ambele mâini și pe un singur bord , fără a o sprijini de Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||