|
|
||
|
Cuvântul ARIPA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: ARIPĂ Vezi și:ARIPĂ, FOFEAZĂ, NERVURĂ, ÎNARIPAT, DRAGON, FLUTURE, GRANGUR, PEGAS, ÎNARIPA, ÎNGER, ÎNOTĂTOR ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului ARIPA: ARIPĂ.
ARIPA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ÁRIPĂ, aripi, s.f. 1. Organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere, care serveşte la zbor. * Expr. A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independență, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze. A da (cuiva) aripi = a face să capete curaj; a însufleți (pe cineva). A tăia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul; a descuraja. ** Fig. Ocrotire, protecție. 2. (Iht.) Înotătoare. 3. Membrană a unor fructe și semințe care serveşte la răspândirea lor cu ajutorul vântului. 4. Nume dat unor obiecte, părți ale unor aparate etc. care au forma, funcțiunea sau poziția aripilor (1). Aripa avionului. Aripa mașinii. 5. Parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală; fiecare dintre extremitățile unei construcții (în raport cu partea centrală). ** Fiecare dintre cele două ziduri de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel și susțin taluzurile de la capete. 6. Capăt, margine, flanc al unei trupe (dispuse în ordine de bătaie). ** (În unele jocuri sportive) Fiecare dintre jucătorii plasați în marginea terenului de joc. 7. Fig. Fracțiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizații, al unui partid. [Acc. și arípă] - Lat. alapa.Sursa : DEX '98 ÁRIPĂ s. v. crilă, cordar, grijă, întinzător, ocrotire, protecție, strună.Sursa : sinonime ÁRIPĂ s. 1. v. înotătoare. 2. v. flanc. 3. v. extremă. 4. cruce, spetează, (reg.) crucișă, cumpănă, fofelniță, răscruce. (\~ la vârtelniță.) 5. săgeată, spetează. (\~ la roata morii de vânt.) 6. fofează. (\~ la moară.) 7. (la pl.) crucișe (pl.), cumpene (pl.), fofelnițe (pl.), răscruci (pl.), speteze (pl.). (\~ la războiul de țesut.) 8. (pop.) fofează. (\~ la ferestre, uși, porți.) 9. (la pl.) sfârcuri (pl.). (\~ la fundul butoiului.)Sursa : sinonime áripă/arípă s. f., g.-d. art. áripii/arípii; pl. áripi/arípiSursa : ortografic ARÍP//Ă \~i f. 1) Organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere care serveşte la zbor. A bate din \~i. * A căpăta (sau a prinde) \~i a deveni ferm, încrezut în forțele sale; a prinde curaj. A tăia cuiva \~ile a face pe cineva să-și piardă curajul. 2) fig. Luare sub protecție; ocrotire; apărare. * A lua pe cineva sub \~a sa a ocroti pe cineva. 3) iht. Organ de înot; înotătoare. 4) Fiecare dintre planurile de susținere ale unui avion. 5) Parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală. 6) mil. Fiecare dintre cele două părți laterale ale unor trupe așezate în poziție de luptă; flanc. \~a dreaptă. \~a stângă. 7) Parte a caroseriei unui vehicul așezată deasupra fiecăreia dintre roți. 8) Fi-ecare dintre lopețile unei mori de vânt. 9) fig. Grupare extremă (de dreapta sau de stânga) în cadrul unei organizații sau partid. [G.-D. aripii; Acc. și áripă] /<lat. alapaSursa : NODEX arípă (-pi), s.f. - 1. Organ care serveşte la zbor. - 2. Simbol a tot ce străbate spațiul cu repeziciune. - 3. Ocrotire, protecție. - 4. Piesă de aparat care prezintă asemănare cu aripa păsărilor. - 5. Capăt, flanc al unei trupe dispuse în ordine de bătaie. - 6. Parte laterală a unei clădiri. - 7. Parte a unui automobil care seamănă cu o aripă. - 8. Paletă a roții unei mori de apă. - Mr. aripă, areapită, megl. (i)aripă. Lat. ?l?p?s "înaripat", probabil aplicat la început la obiectele care prezentau vreo asemănare cu aripile păsărilor (ca de ex. paleta roții hidraulice), și apoi generalizat, în locul lat. ala. Cf. calabr. alapa, prov. aubo, arbro, fr. aube, v. cat. álep, sp. álabe, toate cu sensul spaniol, care coincide cu sensul 8; cf. și cors. álaba "oblon" și port. aba "margine". Mai multe materiale în Corominas, I, s. v. álabe. Etimologia alipes, propusă de Densusianu, Hlr., 30, este pentru REW 310 "begrifflich unmöglich". Evoluția semantică prezintă în mod cert dificultăți; în ciuda acestui fapt, această ipoteză pare însă mai plauzibilă decît celelalte. După Pușcariu 123, "unbekannt, obwohl im ersten Teil des Wortes ala zu erkennen ist". Același autor, în DAR, s-a decis în favoarea lat. alapa "palmă, lovitură" (etimologie acceptată și de REW 319, explicată de Diculescu, Elementele, 435 ca un der. de la ala cu suf. -???? sau ????, a cărui necesitate nu ni se pare clară); dar trecerea semantică de la "palmă" la "aripă" este mai greu de explicat decît decît pe cea pe care am sugerat-o mai sus. Celelalte ipoteze sînt mai curînd fanteziste: din mag. röp "pană, penaj" (Cihac, II, 476); din gr. ???? "început, pornire" (Roesler 564); de la un der. verbal *alipare, de unde alt der. postverbal *alipa (Pascu, I, 39; Beiträge, 7; Etimologii, 17); de la ala, cu suf. -ip (Pascu, Arch. Rom., VI, 325); din fondul anterior limbilor indo-europene, în legătură cu arab. risa și cu dravidiana (Lahovary 313). Der. aripa, vb. (a înaripa, a da aripi; a speria o pasăre cu pușca); aripăriță, s.f. (oaie care merge de obicei departe de turmă); aripat, adj. (înaripat); aripi, vb. refl. (despre copii, a avea convulsii, boală atribuită, în credința populară, faptului de a fi mîncat aripi de pasăre); aripioară, s.f.; aripos, adj. (înaripat); înaripa, vb. (a da aripi, a însufleți).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ARIPARezultatele 1 - 10 din aproximativ 493 pentru ARIPA. Mihai Eminescu - O, -nțelepciune ai aripi de ceară! Mihai Eminescu - O, -nţelepciune ai aripi de ceară! O, -nțelepciune ai aripi de ceară! de Mihai Eminescu Ce mâni subțiri s-apucă de perdele Și într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Lucește luna printre mii de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiați de vânt  Lumini pe ape, neguri pe pământ. * O,-nțelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot făr- să ne dai nimic, Puțin te-nalți și oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele deszic, Ai desfrunzit a visurilor vară Și totuși eu în ceruri te ridic: M-ai învățat să nu mă-nchin la soarte, Căci orice-ar fi ce ne așteaptă  moarte! Tu ai stins ochiul Greciei antice, Secat-ai brațul sculptorului grec, Oricât oceanu-ar vrea să se ridice Cu mii talazuri ce-nspumate trec, Nimic el nouă nu ne poate zice. Genunchiul, gândul eu la el nu-mi plec, Căci glasul tău urechea noastră-o schimbă: Pierdută-i a naturii sfântă limbă. În viața mea  un rai în asfințire  Se scuturau flori albe de ... Mihai Eminescu - O,-nțelepciune, ai aripi de ceară! Mihai Eminescu - O,-nţelepciune, ai aripi de ceară! O, -nțelepciune ai aripi de ceară! de Mihai Eminescu Ce mâni subțiri s-apucă de perdele Și într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Lucește luna printre mii de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiați de vânt  Lumini pe ape, neguri pe pământ. * O,-nțelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot făr- să ne dai nimic, Puțin te-nalți și oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele deszic, Ai desfrunzit a visurilor vară Și totuși eu în ceruri te ridic: M-ai învățat să nu mă-nchin la soarte, Căci orice-ar fi ce ne așteaptă  moarte! Tu ai stins ochiul Greciei antice, Secat-ai brațul sculptorului grec, Oricât oceanu-ar vrea să se ridice Cu mii talazuri ce-nspumate trec, Nimic el nouă nu ne poate zice. Genunchiul, gândul eu la el nu-mi plec, Căci glasul tău urechea noastră-o schimbă: Pierdută-i a naturii sfântă limbă. În viața mea  un rai în asfințire  Se scuturau flori albe de ... Alexandru Macedonski - Când aripi... Alexandru Macedonski - Când aripi... Când aripi... de Alexandru Macedonski Când aripi al meu suflet avea, credeam în toate Iluziile roze... — Eram un semizeu, Zburam spre empireu, Mai sus de gloate... Când aripi al meu suflet avea. Purtam în grai argintul curatelor izvoare, În cuget, visuri roze... — De viață mă-ncântam, De soare mă-mbătam, Eram argint și soare... — Când aripi al meu suflet avea. Era ca o-nflorire de zile minunate, De crini și roze roze... — Zâmbeam copilăros, Voios și generos, Străin de răutate... Când aripi al meu suflet Alexandru Macedonski - Aripi Aripi de Alexandru Macedonski Prin al vieții mare poate , mintea mea o rătăcesc, Și de bunăvoie singur cu speranțe m-amăgesc, Îmi creez năluci de aur, întâmplări nepomenite, Urmărindu-le sub farmec, cu privirile uimite. Poezie! Tu atuncea, și când umblu, și când stau, Îmi pui aripile-albastre ce avânturile-mi dau; Nu e stavilă pe care să n-o trec prin cugetare Și-ntâmplările-așteptate le aștept fără-ncetare! Aci dau de o comoară ce se află-n al meu drum Și mă-mbăt de bogăție cum te-mbeți de un parfum. Aci văd că tot poporul mă ridică la mărire, Fermecat de-o vorbă numai, de-o mișcare, de-o privire, Aci sutele de veacuri ce-au să nască vin pe rând Cu minuni strălucitoare ca să umple al meu gând. Aci-n fruntea unei oaste vitejești mă văd deodată, Coifurile scânteiază, tobele încep să bată... Aci statele din lume vânturându-le, în mine Simt din nou tumultul vieții și renasc dintre ruine. Aci singur și de lume izolat, adâncul cer Îmi deschide poarta sacră a obștescului mister Și cu gândul ce sclipește la lumina poeziei Văd în stelele de aur alfabetul ... Mihai Eminescu - Locul aripilor Mihai Eminescu - Locul aripilor Locul aripilor de Mihai Eminescu Strecor degetele mele printre buclele'ți de aur Raze cari cad în valuri pe un sân ce n'am văzut Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tesaur Iară ochi-ți gardianii mă opresc și mă sumut. Ochii tăi, înșelătorii! A ghici nu-i pot vr-o dată Căci cu două înțelesuri mă atrag și mă resping Mă atrag când stau ca ghiața cu privirea desperată Mă resping când plin de flacări eu de sânul tău m'ating. O, atunci mâna ta-i tare și respinge cu putere Mâna mea care profană ar intra în santuar Să se-ascundă 'n sâni-ți tineri, pe când eu plin de plăcere Să uit lumea 'n sărutarea-ți și în ochii tăi de jar. Astăzi însă nu-s ca flama cea profană și avară Inima mi-e sântă astăzi, cald și dulce-i pieptul meu Azi sunt cast ca rugăciunea, și timid ca primăvara Azi iubesc a ta ființă cum iubesc pe Dumnezeu. Tu surâzi cu ne 'ncrezare? . . .Cât de rea ești tu copilă! Lasă ca sub gazul rosa eu la sânu-ți să pătrunz, Să descheiu ... Emil Gârleanu - Hoinar Hoinar de Emil Gârleanu O clipă ținu noaptea, cât țin nopțile de vară, când întunericul e numai o strângere de aripi a luminii. Și totuși, îndată ce se trezi, fluturul, în răcoarea umedă a dimineții, i se păru că dormise de când lumea; de aceea zise în sine, bănuind: „Ce Dumnezeu răsare soarele atât de târziu!â€� Dar ca și cum Dumnezeu i-ar fi făcut pe voie, deodată se răsfiră din înalt mănunchiul strălucitor al razelor de soare, și peste câmpie năvăli un văl de aur. Fluturul își pâlpâi de câteva ori aripile și, din vârful galben al tulpinii de lumânărică , unde poposise de cu seară, își luă, zglobiu, zborul. Fiindcă nu fusese de mult pe la târg, o luă într-acolo. Curând zări o grădină cu fel de fel de flori. Trecu pârleazul și, mehenghi, se furișă întâi pe la ferestrele casei. Perdelele erau încă lăsate. Ce să vadă? Nimic! În schimb, de jur împrejurul privazurilor, cununi de zorele se împleteau, cu florile deschise, fragede, liliachii bătând în albastru, sinilii bătând în roz, acoperite de rouă ca de niște nestemate. „Fragede floriâ€�, gândi fluturașul și, bătându-și aripile ... Dimitrie Anghel - Fluturul morții ... mătasa firului scăpat pe totdeauna... Și toată răcoarea pădurilor se ridică parcă, stârnită de bietele aripi, toată lumea florilor și tot murmurul dumbrăvilor. Pe o aripă doarme ochiul misterios ce mijește pe cozile de păun, altul e făcut ca dintr-o frîntură de rochie de bal, pe o catifea a ... Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski) Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski) Noaptea de mai de Alexandru Macedonski Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri, Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri? Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă, Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți, Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă, De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți? Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze. Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze, Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută. Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit; Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit. Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară, Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit, Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit. Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge, -- Când frunza ca și mai nainte șoptește ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bunicul Bunicul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? - Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mânele lui "tata-moșu". - "Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? - Fincă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o din ochi. - Poi, rațele n-au aripi? de ce nu zboară? - Zboară, zise băiatul, dar pe jos. Bătrânul coprinse într-o mână pe fată și în cealaltă pe băiat. - O, voinicii moșului!... Și zâmbi pe sub mustăți, și-i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era numai lumină și binecuvântare. - Tată-moșule, da' cocorii un' se duc când se duc? - În țara cocorilor. - În ... Cincinat Pavelescu - Păsările nopții Cincinat Pavelescu - Păsările nopţii Păsările nopții de Cincinat Pavelescu Într-o zi vulturul mândru, Rege-al culmilor cărunte, Toate păsările lumii Le-adună p-un vârf de munte, Și le zise: Mi-este milă De eterna voastră noapte... Tremurați în fund de cuiburi Speriate d-orice șoapte, Pe când eu, dacă furtuna Peste fruntea mea s-abate, Fac din ochii mei oglinda Trăsnetelor scăpărate. De la îngeri smuls-a Domnul Pene mândre pentru voi, Ca să vă târâți aripa Murdărită prin noroi? Hai! spălați-le-n seninul De pe culmile înalte! Pe albaștrii munți din zare Zborul vostru să tresalte. Mai lăsați pădurea sumbră, Cuibul, streșina ruină, Și zburați din întuneric Către viață și lumină. Ceru-nalt e lumea-n care Suferinți și păsuri nu-s; De muriți suind acolo, Cel puțin cădeți de sus. Hai, urmați-mă și-n aripi De vă-ncredeți cum mă-ncrez, Către soare zborul vostru Voi căta să-l îndrumez. Într-un fior de bucurie Un stol voios de zburătoare, O rândunică, niște mierle, Un grangur, o privighetoare Deschiseră-aripile-n dorul Acestui zbor către azur, Când bufnița și liliacul Grăiră mândrului vultur: Vrei să ne scoți din umbra-n care ... Dimitrie Anghel - În furtună... ... ca și cum ar fi vrut să-și arate virtuozitatea, sfidătoare trecea deasupra stîncilor ascuțite, căutînd primejdia și pierea din nou într-o bătaie de aripă. Și în acest timp, furtuna creștea, aducînd negrele catifele ale nopții pe valuri, purpurii lumini se aprindeau licărind pe subt obloane, arătînd parcă spaima de ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARIPARezultatele 1 - 10 din aproximativ 148 pentru ARIPA. ÁRIPĂ , aripi , s . f . 1. Organ al păsărilor , al unor insecte și al unor mamifere , care servește la zbor . 2. ( Iht . ) Înotătoare . 3. Membrană a unor fructe și semințe care servește la răspândirea lor cu ajutorul vântului . 4. Nume dat unor obiecte , părți ale unor aparate etc . care au forma , funcțiunea sau poziția aripilor ( 1 ) . Aripa avionului . Aripa mașinii . 5. Parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală ; fiecare dintre extremitățile unei construcții ( în raport cu partea centrală ) . 6. Capăt , margine , flanc al unei trupe ( dispuse în ordine de bătaie ) . 7. Fig . Fracțiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizații , al unui partid . [ Acc . și ... FOFEÁZĂ , fofeze , s . f . Nume dat mai multor obiecte în formă de aripă sau de braț : a ) aripa unei ferestre , a unei uși sau a unei porți ; b ) fiecare dintre brațele care ... NERVÚRĂ , nervuri , s . f . 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă sevă . P . anal . ( Rar ) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac . 2. Fiecare dintre fibrele cornoase , ramificate în formă de rețea , care străbat membrana aripii unor insecte . 3. ( La pl . ) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul , care dau un aspect marmorat unei suprafețe ; ( și la sg . ) fiecare dintre dungile care formează această rețea . 4. Proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese , a unui organ de mașină etc . , care servește la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei , la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc . 5. ( Arhit . ) Fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți ( gotice sau romanice ) ; mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți , marginile unei nișe etc . 6. Grindă de beton armat turnată o dată cu planșeul și servind la întărirea acestuia . 7. Fiecare dintre piesele așezate pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii , a împiedica deformarea ei și a mări rezistență scheletului acesteia . 8. ( De obicei la pl . ) Cută foarte îngustă , cusută ca garnitură ... ÎNARIPÁT , - Ă , înaripați , - te , adj . Care are aripi , cu aripi ; aripat , întraripat . V. DRAGÓN^2 , dragoni , s . m . I. 1. Monstru fabulos , închipuit cu gheare de leu , aripi de vultur și coadă lungă de șarpe . 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale , având de - a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi ( Draco volans ) . 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți . 4. ( Art . ) Numele unei constelații din emisfera boreală , dispusă într - un șir lung de stele terminat cu un fel de cap ; ( pop . ) Balaurul . II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare , cât și pedestru . DRAGÓN^1 , dragoane , s . n . Șiret confecționat din fir metalic și terminat cu un ciucure , care se prinde la mânerul FLÚTURE , fluturi , s . m . 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor , care au corpul bombat sau alungit și catifelat , patru aripi membranoase , acoperite cu solzi mărunți de culori diferite și un aparat bucal adaptat pentru supt , a căror larvă este o omidă . 2. ( La pl . ) Disc de metal mic și sclipitor , care se coase ca ornament pe unele obiecte de îmbrăcăminte ( femeiești ) ; fluturaș , paietă . 3. ( Tehn . ) Disc care se rotește în jurul unui diametru și care , montat într - o conductă , servește la reglarea cantității de carburant care intră într - un carburator . 4. ( Sport ) Procedeu tehnic de înot caracterizat prin mișcarea simetrică și simultană a brațelor , asemănător cu fluturarea unor aripi : probă de înot în care se folosește acest procedeu . [ Var . : flútur s . m . ] - Probabil GRÁNGUR , granguri , s . m . 1. Pasăre cântătoare migratoare , cu penele galbene - aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă ( la bărbătuș ) ori de culoare verzuie pe corp , cu pântecele alb și aripile sure ( la femelă ) ( Oriolus oriolus ) . 2. ( Peior . ) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă ( în rândurile clasei dominante ) ; ștab . [ Var . : ( pop . ) gángur , grángor , grángure s . PEGÁS , pegași , s . m . 1. Cal năzdrăvan cu aripi , din mitologia greacă ; fig . inspirație poetică . 2. Specie de pește care trăiește în Oceanul Indian , cu înotătoarele în formă de aripi , asemănătoare cu cele ale liliacului ( Pegasus draco ) . 3. Numele unei constelații din emisfera boreală . [ Acc . și : ÎNARIPÁ , înaripez , vb . I . Refl . A prinde aripi ; a - și lua avânt ; a ÎNGER , îngeri , s . m . Ființă spirituală , cu aripi , înzestrată cu calități excepționale ( de bunătate , de frumusețe ) , mediator între credincioși și ... înoate . 2. S . f . Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice , care servește ca organ de propulsie și de stabilitate ; aripă Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||