|
|
||
|
Cuvântul COARDA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: COARDĂ Vezi și:ÎNCĂLUȘAT, ÎNCORDA, COARDĂ, CORDAR, BUMB, CĂLĂRAȘ, COBZĂ, CORDAT, DEZACORDA, FLAJOLET, LĂUTĂ ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului COARDA: COARDĂ.
COARDA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. COÁRDĂ^1, coarde, s.f. 1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc., care întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună. * Expr. (Fam.) A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau simțitoare) = a se adresa cuiva punând accentul pe un fapt la care acesta este mai sensibil; a lăuda, a măguli pe cineva. A întinde coarda până se rupe (sau plesnește) sau a întinde prea tare coarda = a împinge până la extrem o situație, a depăși limitele îngăduite într-o situație dată. ** (La pl.) (Grup de) instrumente muzicale cu strune. * Coardă vocală = fiecare dintre formațiile ligamentoase simetrice care aparțin laringelui și prin vibrarea cărora se produc sunete. Coardă dorsală = schelet intern situat în partea dorsală la cefalocordate. 2. Fir împletit de sfoară, păr etc. care ține întinse capetele unui arc. 3. (Mat.) Segment de dreaptă care uneşte două puncte ale unei curbe sau extremitățile unui arc de cerc. 4. Sfoară care leagă brațele ferăstrăului și care, prin răsucire cu o pană, întinde pânza metalică a uneltei. 5. (La pl.) Cele trei rânduri de frânghii întinse pe laturile ringului de box pentru a împiedica pe boxeri să iasă sau să cadă de pe ring. 6. Frânghie sau sfoară mai groasă de care se servesc gimnaştii pentru a executa diverse exerciții; frânghie cu care se joacă copiii, sărind ritmic peste ea; frânghie folosită de alpiniști în ascensiuni. 7. Ramură (tânără și elastică) a butucului viței de vie. ** Fiecare dintre vițele sau nuielele unei împletituri. 8. (Pop.) Vână, nerv, mușchi, tendon, ligament (care se încordează la anumite mișcări). 9. Șuviță consistentă desprinsă dintr-o masă de sirop de zahăr care a fiert prea mult și este prea tare legat. 10. (Pop.) Bârnă sau grindă mare și groasă care susține tavanul casei (și de care se atârnă diferite lucruri). [Pl. și: corzi] - Lat. chorda (cu unele sensuri după fr. corde).Sursa : DEX '98 COÁRDĂ^2, coarde, s.f. (Reg.) Spadă, sabie. [Var.: coártă s.f.] - Cf. magh. %kard%.Sursa : DEX '98 COÁRDĂ s. v. crucea dinapoi, spadă.Sursa : sinonime COÁRDĂ s. 1. (MUZ.) strună. (\~ a unei viori.) 2. (TEHN.) sfoară, strună. (\~ a ferăstrăului.) 3. (prin Mold. și Olt.) săgeată. (\~ a unui arc de vânătoare.) 4. (TEHN.) arc. (\~ la un mecanism.) 5. (TEHN.) (reg.) crac, punte. (\~ la compasul dogarului.) 6. (reg.) coadă, rână, strună. (\~ la crâsnicul de pescuit.) 7. (TEHN.) (reg.) apărătoare, ceatlău, gânj, lambă, legătură, prăjină. (\~ la proțapul saniei.) 8. v. braț. 9. (BOT.) viță. (Buciumul de vie are mai multe \~e.) 10. (ANAT.) coardă dorsală v. notocordă.Sursa : sinonime coárdă (anat., bot., constr., fiz., geom., industria lemnuiui, zootehnie, fir, funie) s. f., g.-d. art. coárdei; pl. coárdeSursa : ortografic coárdă (strună, parte a năvodului, spadă) s. f., g.-d. art. coárdei; pl. coárdeSursa : ortografic coárdă (frânghie la ringul de box, bârnă la casă) s. f., g.-d. art. córzii, pl. corziSursa : ortografic COÁRDĂ^2 corzi f. 1) Grindă de susținere a tavanului la o casă țărănească. 2) pl. Cele trei frânghii întinse pe laturile ringului de box. [G.-D. corzii; Sil. coar-dă] /<lat. chordaSursa : NODEX COÁRD//Ă^1 \~e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioară, pian etc.), produce oscilații acustice; strună. \~ de chitară. * Orchestră de \~e orchestră alcătuită din instrumente muzicale cu coarde. A întinde \~a până se rupe a întrece măsura în ceva. 2) Segment de dreaptă care uneşte două puncte ale unei curbe plane, fără a o intersecta. 3) Sfoară care leagă brațele unui ferăstrău cu rama, pentru a ține întinsă pânza. 4) Sfoară având la capete două mânere, cu care se joacă copiii sărind peste ea sau se foloseşte în unele exerciții sportive. 5) pop. Țesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leagă mușchii de oase; tendon. * \~ele vocale cele două membrane simetrice ale laringelui, a căror vibrație produce vocea. 6) Curbura gâtului la cal (acoperită de coamă). 7) Ramură din tulpina viței de vie. 8) Șuviță de sirop de zahăr sau de dulceață prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-dă] /<lat. chordaSursa : NODEX coárdă (-de), s.f. - 1. Fir elastic care, întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună. - 2. Funie, frînghie, sfoară groasă. - 3. Sfoară. - 4. Șiret, legătură. - 5. Strună de chitară. - 6. Urzeală, bătătură. - 7. Tendon sau ligament care se încordează la anumite mișcări. - 8. Lăstar. - 9. Rădăcină aeriană. - 10. Arc, resort. - 11. Bîrnă sau grindă mare care susține tavanul. - 12. Grindă diagonală, tirant. - 13. La jocul de biliard, punct cîștigat prin trei lovituri. - 14. Viscozitate, întărire caracteristică marmeladei sau jeleului. - Var. (înv.) cord. Mr. coardă, megl. coardă "grajd". Lat. ch?rda (Pușcariu 387; Candrea-Dens., 380; REW 1881; DAR); cf. alb. kordëzë, it., prov., cat., port. corda, fr. corde, sp. cuerda. Apare în doc. slavo-rom. începînd cu 1408. La sensul 13, Graur, BL, V, 58, vede o confuzie a lui coardă "strună" cu fr. cuarte; însăși fr. corde se folosește ca termen de biliard. Sensul de "bîrnă" ar fi balcanic, după Jud, ZRPh., XXXVIII, 25, cf. ngr. ?????; dar este mai puțin probabil să fie deja lat., cf. sard. kordáu "bîrnă" (Wagner 115). - Der. cordiș, adv. (pieziș, oblic); cordui, vb. (a strînge cu putere); cordar, s.m. (sforar, frînghier; la vioară, căluș, scaun; măciucă, bîtă; ferăstrău de mînă), la care sensul de "căluș" pare a fi împrumutat din fr. cordier; corda, vb. refl. (a se nărui, mai ales o grămadă de lemne); cordaj, s.n., din fr. cordage; încorda, vb. (a contracta mușchii, a întări; a întinde; a trage de, a supune unei tensiuni; a acorda un instrument; a strînge o legătură; a lega vița de vie; a îndrepta, a ridica, a așeza; a lupta, a asuda, a (se) strădui, a face eforturi); încordător, s.m. rar, (diavolul); încordătură, s.f. (tensiune; efort; spasm) descorda, vb. (a slăbi, a diminua tensiunea; a modera). Din rom. provine bg. korda (Capidan, Raporturile, 206).Sursa : etimologic coárdă (-de), s.f. - Spadă. - Mr. coardă. Sl. kor?da, cf. sb., rus. korda, ceh., pol. kord (Berneker 569; Vasmer 624), alb. kordë. După DAR, din mag. kard. Sec. XVI, înv., azi numai în Trans. - Der. cordenci, s.n. (frînă la războiul de țesut; cuțit la melița mecanică).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru COARDARezultatele 1 - 10 din aproximativ 144 pentru COARDA. Ştefan Petică - Cântec uitat Cântec uitat de Ștefan Petică 1900 ...Și coardele vorbiră prelung și trist. Eu n-aș fi voit să le ascult, căci știam bine amara durere care zăcea în glasul lor, dar ele suspinară așa de rugător și notele se tânguiau așa de sfâșietor, încât am rămas pe loc, ca și când mi-ar fi fost ochii prinși de ademenirea ucigătoare a unei prăpăstii. Iar coardele vorbiră prelung și trist. O notă stângace sălta tremurând ca o umbră ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară! Cărarea se desfăcea albă și prăfuită ca un pod de argint peste pământul adormit. Copacii stăteau nemișcați ca niște copaci fermecați de poveste veche și luna părea prinsă pe imensa boltă albastră. Câmpul se întindea ca un strat de flori albe, și în toată această magie strălucită și ciudată a nopței numai umbrele negre ale teilor își lăsau dulcele lor mister ca un vis duios peste o serbare veselă. Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă ușoară sălta zglobie ca o rază de lună furișată prin frunzișul des al ramurilor. Ramuri întinse peste un drum ... Mihai Eminescu - Ondina Ondina de Mihai Eminescu (fantazie) L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute Și noaptea din nori Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul, Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece Și calu-i turbat Zbura necurmat Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. Pe aripi de munte și stânci de asfalt Castelul se nalță, se-ncruntă Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă, Dar astăzi e viu Și-n ton auriu Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare, Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge Și- ... Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie) Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie) Ondina de Mihai Eminescu (fantazie) L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute Și noaptea din nori Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul, Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece Și calu-i turbat Zbura necurmat Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. Pe aripi de munte și stânci de asfalt Castelul se nalță, se-ncruntă Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă, Dar astăzi e viu Și-n ton auriu Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare, Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge ... Constantin Stamati - Imnul lăutei românești Constantin Stamati - Imnul lăutei româneşti Imnul lăutei românești de Constantin Stamati O, lăută a Moldovii! tu ai fost de tot uitată În creanga Dumbrăvii Roșii ce românul hăulește, Și care umbrea cu faimă sânta apă a Sucevii, Cruntată în multe rânduri d-a neamicilor sânge... Vântul clătina odată mângâios a tale coarde; Dar curpănul zaluziei, întinzând vițele sale, S-au suit cu sumeție, s-au încâlcit pintre ele... O, lăută românească! cine poate să deștepte După timpuri vechi trecute încântătoriul tău sunet? Sau vei fi cu-ndelungare acolo în frunziș mută? Ori când vei face tu iarăși ca să zâmbească eroul De plânsul și îngrijirea logodnicei părăsite!!! O, lăută a Moldovii! odată în țara noastră Tu țineai hangul tristeții la a domnilor ospețe; Când lăutarul-maestru amesteca al tău sunet Cu al oaspeților cântec, tu consolai cu duință Dragostea misterioasă a româncelor fecioare. Tu celebrai cu putere biruințele faimoase, Tu frăgezeai ca un farmec pe românii cei mai aprigi, Tu umpleai de bărbăție pe cei fricoși în răzbeluri; Iar când tăcea lăutarul, toți se cufundau în gânduri, Căci ca tine cine altul, o, lăută mângâioasă, ... Nicolae Filimon - Lăutarii și compozițiunile lor ... pe cea de mi o numesc iarăși Neva. Lăutarii acordează vioara întocmai ca europenii, adică la o distanța de o chintă mare de la o coardă la alta, cu osebire numai că, în caz de a esecuta cîntece naționale, lasă coarda de mi cu un ton mai jos. Cobza ... Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră ... Ce-și poartă-al sânilor trofeu Spre domnul matur, cu perucă. Unii timizi abia suspină; Din nădușeala unui chel Minune! crește o verbină Pe-o coardă de violoncel. O văduvă în demi-doliu, Nu suferă violoncelu, Și, ghemuită p-un fotoliu, E tristă c-a pierdut cățelu,. Când contrabasul ... unui macher, Când se sfârșea ceva de Bach: Sublim mai e și Flehtenmacher! Văzând că meșterul Dinicu Combate ca un tun francez Numai p-o coardă, domnu Nicu Ș-a luat un cap de amorez, Și lâng-o doamnă serioasă S-a așezat c-un evantail; Privirea ... Dimitrie Anghel - Sonata lunii Dimitrie Anghel - Sonata lunii Sonata lunii de Dimitrie Anghel Publicată în Țara nouă , I, 3, 25 dec. 1911, p. 188—190. Dulce și liniștitoare, noaptea se statornicește. Umbre încărcate de somn, sfioase, moi și încete, lunecă deasupra pămîntului ca o apă. Sfioase, moi și încete, se desfășură, cresc, ca aburii purtați de vînt deasupra unei prăpăstii, se strecoară printre arbori, se tîrăsc spre înălțimi. Luminile biruite, decolorate, palide, albe ofilesc, descresc și dispar. Un ritm ascuns prezidă și rînduiește năvala aceasta mută a tonalităților încărcate de vis ce se așază. Un farmec mistic trece prin aer, și acum o ultimă umbră, ca un steag de doliu și de fatalitate, purtat de o mînă nevăzută, flutură ca și cum ar vrea să dea un semnal. De la fereastra lui, Beethoven, cu un zîmbet amar pe buze, lăsîndu-și capul pe mînă, privește. Părul, mai negru ca umbrele de afară, îi face o cunună de noapte pe frunte. Departe orașul își tremură fosforescențele și amestecă la orizont lucirile cu întîiele stele, întinde lanțuri luminoase prin negură, scrie arabescuri de aur în întunecimi, joacă imaginare constelații, desemnează capricii de foc. Un murmur neîntrerupt, ca o apă care bate într-un ... George Gordon Byron - Arpa lui David George Gordon Byron - Arpa lui David Arpa lui David de George Gordon Byron Traducere de Ion Heliade Rădulescu Spartu-s-au coardele arpei potente Marelui David, poetului-rege! Nu mai există a psalmilor arpă! Câți i-asculta inspiratele-acorduri De melodie, cu inima-nfrântă Vărsând vărsau lacrime calde, dolente, De repentire, de rugă, d-extaze. Acele lacrime varii și multe O consacrară Domnului sfântă. Lamente-se ale Sionului vergini, Căci iată, spartu-s-au ale ci coarde. Ea străbătea prin dulcele-i accente Inimi de piatră, ca gerul de ageri, Fiilor aspri ai fărdelegii, Da-n ei viața și le nălța suflet; Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget Drept se-ndrepta la potenta ei voce. Arpa lui David era mult mai forte Și decât tronu-i. Poetul trecuse Sus, mai presus decât rege la nalte: Spiritul Domnului sta peste dânsul. Ea celebra a Domnului mărire, Spunea ale lui Israel mari fapte, Ea răspândea peste văi bucuria: Tresăreau munții, se plecau cedrii. Aspirat-au și s-au suit la ceruri P-aripe d-angeli ale ei acorduri, Si ca tămâia rămaseră-acolo. D-atunci nu se mai aude-a ei voce, Ci numai amorul ... Ion Heliade Rădulescu - Arpa lui David Ion Heliade Rădulescu - Arpa lui David Arpa lui David de George Gordon Byron Traducere de Ion Heliade Rădulescu Spartu-s-au coardele arpei potente Marelui David, poetului-rege! Nu mai există a psalmilor arpă! Câți i-asculta inspiratele-acorduri De melodie, cu inima-nfrântă Vărsând vărsau lacrime calde, dolente, De repentire, de rugă, d-extaze. Acele lacrime varii și multe O consacrară Domnului sfântă. Lamente-se ale Sionului vergini, Căci iată, spartu-s-au ale ci coarde. Ea străbătea prin dulcele-i accente Inimi de piatră, ca gerul de ageri, Fiilor aspri ai fărdelegii, Da-n ei viața și le nălța suflet; Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget Drept se-ndrepta la potenta ei voce. Arpa lui David era mult mai forte Și decât tronu-i. Poetul trecuse Sus, mai presus decât rege la nalte: Spiritul Domnului sta peste dânsul. Ea celebra a Domnului mărire, Spunea ale lui Israel mari fapte, Ea răspândea peste văi bucuria: Tresăreau munții, se plecau cedrii. Aspirat-au și s-au suit la ceruri P-aripe d-angeli ale ei acorduri, Si ca tămâia rămaseră-acolo. D-atunci nu se mai aude-a ei voce, Ci numai amorul ... Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra celebrului violonist Paganini ... puterea umană și aceasta îmi dă curagiul de a pretinde de la măiestria ta ceva mai mult; voi o compozițiune numai pe o coardă și atunci vom crede că faceți parte din ființele supranaturale“. El promise a face astă încercare și dupe trecere de prea puțin ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul ... miros, nici cu cel mai tare. Mă încearcă frigurile. Cânt cu vioara, și ea răsună în coșul pieptului. Mi s-a rupt o coardă... am crezut că a plesnit ceva de lângă mine. De trei zile dorm câte zece ore. Mă deștept și mi se pare că ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COARDARezultatele 1 - 10 din aproximativ 130 pentru COARDA. ÎNCĂLUȘÁT , - Ă , încălușați , - te , adj . ( Despre coarde sau instrumente cu coarde ) Care are coardele ridicate și așezate pe o piesă specială , numită căluș . - V. ... și refl . A ( - și ) contracta mușchii corpului , p . ext . corpul întreg , în vederea unui efort . 2. Tranz . A întinde ( puternic ) o coardă , un arc , un cablu etc . 3. Tranz . A lega coardele viței de vie . 4. Refl . Fig . ( Despre raporturile dintre oameni ) A ajunge ... COÁRDĂ^2 , coarde , s . f . ( Reg . ) Spadă , sabie . [ Var . : coártă s . f . ] COÁRDĂ^1 , coarde , s . f . 1. Fir elastic confecționat din metal , din intestine de animale etc . , care întins pe anumite instrumente muzicale , produce , prin vibrare , sunete ; strună . 2. Fir împletit de sfoară , păr etc . care ține întinse capetele unui arc . 3. ( Mat . ) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe sau extremitățile unui arc de cerc . 4. Sfoară care leagă brațele ferăstrăului și care , prin răsucire cu o pană , întinde pânza metalică a uneltei . 5. ( La pl . ) Cele trei rânduri de frânghii întinse pe laturile ringului de box pentru a împiedica pe boxeri să iasă sau să cadă de pe ring . 6. Frânghie sau sfoară mai groasă de care se servesc gimnaștii pentru a executa diverse exerciții ; frânghie cu care se joacă copiii , sărind ritmic peste ea ; frânghie folosită de alpiniști în ascensiuni . 7. Ramură ( tânără și elastică ) a butucului viței de vie . 8. ( Pop . ) Vână , nerv , mușchi , tendon , ligament ( care se încordează la anumite mișcări ) . 9. Șuviță consistentă desprinsă dintr - o masă de sirop de zahăr care a fiert prea mult și este prea ... ... instrumentele cu arcuș . 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat ; încordător , sucitor . - Coardă BUMB , bumbi , s . m . 1. ( Pop . ) Nasture . 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică . 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu ... în evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei ; ( și la sg . ) membru al acestui corp militar . 2. Coardă CÓBZĂ , cobze , s . f . Instrument muzical cu coarde , asemănător cu chitara , având cutia de rezonanță foarte bombată , folosit mai ales la acompaniament ( prin ciupirea ... 1 , - Ă , cordați , - te , adj . În formă de inimă ; cordiform . CORDÁT^2 , cordate , s . n . ( La pl . ) Încrengătură de animale cu corpul susținut de o coardă dorsală sau de coloana vertebrală ; ( și la sg . ) animal din această încrengătură . - De la coardă DEZACORDÁ , dezacordéz , vb . I . Refl . ( Despre instrumente muzicale cu coarde ) A - și pierde consonanța tonurilor ( prin slăbirea coardelor ) ; a se FLAJOLÉT , flajolete , s . n . 1. Mic instrument de suflat , de lemn sau de metal , asemănător cu flautul , folosit în orchestre și în fanfare . 2. Sunet armonic produs de instrumentele cu coarde , prin atingere foarte usoară a coardei cu degetul în anumite puncte precise ( la jumătate , la o treime , la un sfert etc . ) . [ Pl . și : ( m . ) flajoleți . - Var . : flajeolét s . LĂÚTĂ , lăute , s . f . Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza ; p . gener . instrument muzical cu coarde . [ Var . : alăútă s . Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||